ICCJ. Decizia nr. 170/2004. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.170
Dosar nr.1052/200.
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2004
S-a luat în examinare recursul declarat de Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Timişoara în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor împotriva sentinţei civile nr.9 din 28 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Timişoara - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat: Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Timişoaraşi Autoritatea Naţională a Vămilor şi Biroul Vamal Timişoara prin consilierul juridic A.D., precum şi S.C."Coca-Cola MBC România „SRL Bucureşti reprezentată de avocatul M.G.
Procedura completă.
Consilierul juridic A.D. a susţinut recursul şi a solicitat admiterea acestuia cu referire la motivele scrise.
Avocatul M.G. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, invocând argumentele din concluziile scrise depuse la dosar.
Reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pus concluzii de admitere a recursului.
CURTEA
Asuprarecursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara sub nr.7112/CA/2000, astfel cum a fost precizată, reclamanta Societatea comercială Compania de îmbuteliat Coca Cola Timiş SA Timişoara în contradictoriu cu Direcţia Generală a Vămilor şi Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Timişoara, a solicitat anularea ca nelegale a DVI-ului nr.I 6763/7 martie 2000, a adresei nr.0616 din 10 aprilie 2000, ambele emise de Biroul vamal Timişoara, a deciziei nr.43 din 10 mai 2000 emisă de ultima pârâtă şi a deciziei nr.2193 din 12 septembrie 2000 emisă de prima pârâtă, restituirea diferenţelor de taxe vamale încasate necuvenit, cu cheltuieli de judecată.
În esenţă, în motivarea acţiunii reclamanta aarătat că organele vamale au procedat la o încadrare tarifară vamală greşită a produselor importate, respectiv a articolului „amestecuri de substanţe odorifiante" la poziţia 3302.10.21 în loc de 3302.10.40 şi a articolului „mixtură chimică" la poziţia 2106.90.92 în loc de 3824.90.95. În cauză este vorba de încadrarea tarifară a produselor Coca-Cola CC partea I, Coca Cola Light DK 86 partea I şi Coca Cola CC Partea a II-a.
Curtea de Apel Timişoara - prin sentinţa civilă nr.258 din 17 iulie 2001, a admis în parte acţiunea şi a anulat ca nelegale actele atacate cu privire la obligarea reclamantei de a plăti drepturi vamale în sumă de 592.285.899 lei, respectiv pentru produsele Coca Cola CC Partea I şi Coca Cola Light DK 86 Partea I. S-a respins acţiunea privitor la produsul Coca Cola CC Partea a II-a.
Curtea Supremă de Justiţie – Secţia de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr.2889 din 8 octombrie 2002, a admis recursurile declarate atât de pârâţi cât şi de reclamantă şi a casat sentinţa cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
S-a reţinut că, instanţa a încălcat principiul contradictorialităţii procesului civil, la care se face trimitere prin art.18 din Legea nr.29/1990, în condiţiile în care în cauză nu a fost citat Biroul Vamal Timişoara al cărui act de constatare a fost solicitat a fi anulat, organ vamal care nu a fost parte la fond.
Curtea de Apel Timişoara – Secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr.9 din 28 ianuarie 2003, a admis acţiunea aşa cum a fost precizată, a anulat actele contestate cu privire la obligarea reclamantei la plata sumei de 1.062.061.110 lei reprezentând drepturi vamale.
A obligat pârâţii la restituirea acestei sume încasate necuvenit şi la plata sumei de 23.350.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere concluziile expertizei şi a suplimentului de expertiză efectuate în cauzăşi incidenţa Regulilor Generale pentru interpretarea sistemului armonizat de denumire a mărfurilor.
Considerând hotărârea netemeinică şi nelegală, Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Timişoara în numele şi pentru Direcţia Generală a Vămilor, a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art.304 ind.1 şi 304 pct.9 Cod procedură civilă, susţinând că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
Se solicită admiterea recursului, casarea sentinţei şi în fond respingerea acţiunii, pentru că potrivit tarifuluivamal de import al României, mixtura chimică se încadrează la poziţia tarifară 21.06.90.98 pentru că sunt produse destinate consumului uman şi componentele acestora nu pot fi încadrate la alte capitole din tariful vamal decât cele referitoare la produsele alimentare.
Se mai arată că, amestecurile de substanţe odorifiante pentru prepararea băuturilor alcoolice se încadrează la poziţia 32.02.10.21 şi nu la 33.02.10.40 aspect confirmat şi de Comunitatea Europeană prin DG-TAXUD şi de Comitetul sistemului armonizat al Organizaţiei Mondiale Vamale.
Reclamanta deşi a declarat importurile la încadrarea tarifară agreată şi de organele vamale şi a achitat drepturile vamale din proprie iniţiativă prin acţiunea formulată a contestat tocmai acţiunile proprii întreprinse.
Soluţia instanţei s-a întemeiat în exclusivitate pe concluziile raportului de expertiză şi cele din suplimentul de expertiză, care nu sunt concludente în ceea ce priveşte încadrarea tarifară a articolelor, „amestecuri de substanţe odorifiante" şi „mixtură chimică".
Efectelejuridice ale Reglementărilor nr.1694 din 24 august 2001, publicateîn Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene nr.L 229/3 din 25 august 2001 asupra încadrării tarifare a componentelor Coca Cola Partea I şi Coca Cola Light Partea I nu pot retroactiva.
Recursul este nefondat.
Obiectul cauzei îl constituie încadrarea tarifară corectă a produselor Coca Cola CC Partea I, Coca Cola Light DK 86 Partea I, Coca-Cola CC Partea a II-a.
Reclamanta a susţinut că încadrarea tarifară corectă a produselor Partea I este 3824.90.95, dar pentruPartea a II-a este 3302.10.40 şi nu poziţiile 3202.10.21 şi 2106.90.98 astfel cum susţine organele vamale şi cum a declarat şi ca importurile.
În considerarea faptului că pentru determinarea corectă a încadrării tarifare a unui produs supus vămuirii este esenţială cunoaşterea exactă a compoziţieichimice a acestuia, în cauză s-a efectuat o expertiză şi un supliment de expertiză – specialitate chimie alimentară.
Recurenţii nu au solicitat o altă expertiză, astfel că în mod justificat instanţa şi-a întemeiat soluţia pe concluziile ei, analizând şi incidenţa Regulilor Generale pentru interpretarea sistemului armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor, adoptate prin Convenţie Internaţională privind Sistemul armonizat adoptată la Bruxelles şi la care România a aderat prin Legea nr.98/1996.
Expertiza a arătat în ce priveşte produsul Coca ColaCC Partea i că acesta este o mixtură de produşi chimici, nu un aliment, astfel că acesta nu se poate consuma ca atare, fiind fără valoare nutritivă, care nu poate fi folosit singur la fabricarea băuturii finale prin simplă diluare cu apă, bioxid de carbon şi zahăr, ci numai împreună cu partea a II-a, situaţie în care se încadrează în secţiunea VI „Produse ale industriei chimice şi ale industriei conexe", capitolul 38, produse diverse ale industriei chimice – încadrarea fiind conform regulilor 3 a, b, c din regulile generale pentru interpretarea sistemuluide denumire şi codificare a mărfurilor la poziţia 3824.
Produsul Coca Cola Light DK 86 Partea I se încadrează la aceeaşi poziţie tarifară, conform Regulii 3 din cadrul Regulilor generale.
Produsul Coca Cola CC Partea a II-a, este un amestec de substanţe odorifiante, nu este aliment, nu se poate consuma ca atare, nu are valoare nutritivă şi nu poate fi folosit singur la fabricarea băuturii finale prin simplă diluare cu apă, dioxid de carbon şi zahăr şi nu conţine toţi agenţii aromatici ce caracterizează băuturarăcoritoare Coca Cola, fiind necesară utilizarea părţii I de concentrat, astfel că a fost încadrat corect la poziţia tarifară 3302.10.40, având în vedere regula 3 din Sistemul armonizat.
Mixtura de substanţe chimice (colorant caramel E 150 d – substanţă chimică sintetică, acid fosforic E 338 – substanţă chimică sintetică cu rol de sechestrant, antioxidant şi agent sinergetic pentru alţi oxidanţi şi cafeină – substanţă chimică sintetică (alcaloid purinic) nu poate fi încadrat ca un produs alimentar, aşa cum susţin recurenţii.
Având în vedere regulile specificate şi concluziile expertizei, legal instanţa a admis acţiunea precizată, a anulat actele contestate şi a obligat pârâţii la restituirea sumei încasate necuvenit.
Efectele juridice ale Reglementărilor nr.1694/2001, publicate în Jurnalul oficial al Comunităţii Europene nr.L 229/3 din 25 august 2001 asupra componentelor Coca Cola Partea I şi Coca Cola Light Partea I ( că se încadrează la poziţia 3824) la 20 zile operează de la data publicării, astfel că nu priveşte importul în cauză.
Nu se poate reţine că în speţă aceste dispoziţii ar retroactiva întrucât instanţa nu şi-a fundamentat soluţia pe această reglementare, ci pe concluziile expertizei şi incidenţa regulilor generale pentru interpretarea sistemului armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor, adoptate prin Convenţia internaţională privind sistemul armonizat adoptat la Bruxelles şi la care România a aderat prin Legea nr.98/1996.
În consecinţă, recursul se priveşte nefondat şi în baza art.312 Cod procedură civilă urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Timişoara în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor împotriva sentinţei civile nr.9 din 28 ianuarie 2003 a Curţii de Apel TimişoaraSecţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 21 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 165/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 174/2004. Contencios → |
|---|
