ICCJ. Decizia nr. 165/2004. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.165
Dosar nr.2862/200.
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul M.V. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Justiţiei, solicitând ca instanţa să dispună obligarea acestuia să-l înscrie, fără examen, în tabelul nominal cuprinzând experţii criminalişti autorizaţi în specialităţile grafoscopie, dactiloscopie, traseologie şi balistică judiciară.
În motivarea acţiunii a arătat că prin Ordinul ministrului de interne şi şef al Inspectoratului General de Poliţie nr.69580 din 13 decembrie 1975, în urma unui examen complex, a fost atestat ca expert criminalist în specialităţile menţionate anterior, iar în baza acestei autorizări a executat, timp de 26 de ani, sute de expertize în cauze civile şi penale, iar lucrările au fost recunoscute ca fiind întocmite de o persoană competentă.
A mai arătat că a îndeplinit funcţia de şef al serviciului criminalistic din Inspectoratului de Poliţie Judeţean Bistriţa-Năsăud, şi a realizat numeroase lucrări de expertiză cu un grad sporit de dificultate şi complexitate.
A susţinut că îndeplineşte condiţia prevăzută de art. (6) din OG nr.75/2000 privind autorizarea experţilor criminalişti, astfel că este îndreptăţită cererea sa de a fi înscris, fără examen, în tabelul nominal cuprinzândexperţii criminalişti autorizaţi.
A apreciat că este nejustificat refuzul pârâtei de a-l înscrie în acest tabel, refuz comunicat cu adresa nr.2919/I din 13 martie 2003.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prinsentinţa civilă nr.681 din 28 mai 2003, a respins acţiunea reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că art. (6) din OG nr.75/2000 se referă la persoanele care au avut calitatea de experţi criminalişti oficiali în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice şi, respectiv, în cadrul laboratoarelor din subordine.
Împrejurarea că în cadrul funcţiei deţinute (ofiţer) reclamantul a obţinut recunoaşterea capacităţii profesionale pentru realizarea de expertize criminalistice, nu-i poate conferi calitatea de expert criminalist oficial, în sensul art. (6) din OG nr.75/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct. (9) C. proc. civ. s-a susţinut, în esenţă, că instanţa în mod greşit a restrâns sfera persoanelor cu privire la care poate fi recunoscută calitatea de expert criminalist oficial doar la cei care au îndeplinit această calitate în cadrul unei singure instituţii.
Examinând hotărârea recurată, în raport cu motivul de casare invocat, cu normele legale incidente cauzei şi cu actele dosarului se constată că recursul este fondat.
Potrivit art. (4) din OG nr.75/2000 privind autorizarea experţilor criminalişti, dobândeşte calitatea de expert criminalist autorizat persoana care îndeplineşte condiţiile menţionate la lit.a-g ale acestui articol, la lit.f) fiind prevăzută condiţia de a fi fost declarat reuşit la examenul organizat în acest scop.
Conform art. 6 din actul normativ menţionat „persoanele care au avut calitatea de expert criminalist oficial minimum 4 ani pot fi incluse, la cerere, fără examen, în Tabelul nominal cuprinzând experţii criminalişti autorizaţi".
În cauză, din actele dosarului rezultă că reclamantul este licenţiat în „drept" din anul 1971, iar în urma unui examen susţinut în perioada 25-30 august 1975, a fost atestat ca expert criminalist în specialităţile dactiloscopie, documente, traseologie şi balistică, atestarea fiind nominalizată prin Ordinul I.G.P. nr.69580 din 13 decembrie 1975.
Din adeverinţa nr.4911 din 11 decembrie 2001 eliberată de Ministerul de Interne – U.M. 0855 Bistriţa, rezultă că reclamantul a activat timp de 26 de ani în Laboratorul de criminalistică din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Bistriţa-Năsăud, iar în perioada 1 ianuarie 1980 – 30 septembrie 2001, acesta a îndeplinit funcţia de şef al serviciului (laboratorului) criminalistic din cadrul acelui inspectorat.
Rezultă deci că reclamantul a fost atestat expert criminalist în urma unui examen şi a funcţionat în această calitate timp de 26 de ani, astfel că, fiind beneficiar al unui drept dobândit în condiţii legale îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. (6) din OG nr.75/2000 pentru a fi înscris fără examen în Tabelul nominal al experţilor criminalişti autorizaţi.
De reţinut că legiuitorul nu a limitat sfera instituţiilor în care solicitantul să fi funcţionat timp de 4 ani în calitate de expert, la Institutul Naţional de Expertize Criminalistice şi laboratoarele din subordinea acestuia aşa cum greşit a reţinut instanţa de fond.
De altfel, OG nr.75/2000 privind autorizarea experţilor criminalişti este contrasemnată şi de ministerul de interne, ceea ce denotă că acest act normativ vizează şi experţii din laboratoarele criminalistice ale Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Faţă de cele ce preced se constată că recursul este fondat şi urmează a fiadmis, se vamodifica sentinţa recurată, în sensul admiterii acţiunii reclamantului şi obligării pârâtului să-l înscrie pe reclamant, fără examen, în Tabelul nominal al experţilor criminalişti autorizaţi în specialităţile grafoscopie, dactiloscopie, traseologie şi balistică judiciară.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursuldeclarat de M.V. împotriva sentinţei civile nr.681 din 28 mai 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că admite acţiunea formulată de reclamantul M.V. Obligă pe pârâtul Ministerul Justiţiei să îl înscrie pe reclamant, fără examen, în Tabelul nominal cuprinzând experţii criminalişti autorizaţi în specialităţile grafoscopie, dactiloscopie, traseologie şi balistică judiciară.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 163/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 170/2004. Contencios → |
|---|
