ICCJ. Decizia nr. 194/2004. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.194
Dosar nr.1844/200.
Şedinţa publică din22 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 49 din 25 februarie 2003 Curtea de Apel Timişoara, Secţia comercială şi de contencios administrativ a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantul J.Gh. împotriva fostului Minister de Interne, actualmente Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut că reclamantul a contestat raportul nr. 070255 din 1 martie 2002 întocmit de Corpul de control al ministrului de interne şi actul nr. 107442 din 17 septembrie 2002 prin care i s-a respins contestaţia formulată împotriva măsurii de sancţionare luată împotriva sa.
Respingând acţiunea ca inadmisibilă, instanţa de fond a motivat că reclamantul nu a invocat nici un drept recunoscut de lege care să-i fi fost vătămat prin actele administrative atacate.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs reclamantul, susţinînd că instanţa de fond a dat o hotărâre lipsită de temei legal, cu încălcarea prevederilor legale care recunosc dreptul funcţionarilor publici de a contesta legalitatea sancţiunilor disciplinare aplicate (art. 304 pct. 9 din C.proc.civ.).
Recursul este întemeiat.
Este necontestat că recurentul–reclamant, prin acţiunea formulată la data de 14 octombrie 2002 a contestat actele administrative prin care s-a luat şi menţinut sancţiunea disciplinară împotriva sa: retrogadarea din funcţie, precum şi actul care a stat la baza acestora: raportul întocmit de Corpul de control al ministrului de interne.
Potrivit prevederilor art. 61 alin.(3) dinLegea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. din poliţistul nemulţumit de sancţiunea aplicată se poate adresa instanţei de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea, după caz, a ordinului ori a dispoziţiei de sancţionare".
Or, instanţa de fond, respingând acţiunea ca inadmisibilă cu motivarea că recurentul reclamant nu a invocat şi nu ar avea un drept recunoscut de lege care să-i fi fost vătămat, a ignorat prevederile legale citate mai sus şi dreptul acestuia de a contesta o sancţiune disciplinară pretins nelegală.
Procedând în acest mod, Curtea de apel a pronunţat o soluţie greşită, ca urmare a încălcării dispoziţiilor legale arătate mai sus, astfel că recursul va fi admis, sentinţa va fi casată, iar cauza va fi trimisă pentru rejudecare aceleiaşi instanţe, urmând ca celelalte susţineri ale recurentului să fie cercetate ca apărări de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de J.Gh. împotriva sentinţei civile nr. 49 din 25 februarie 2002 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2004
| ← ICCJ. Decizia nr. 178/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 204/2004. Contencios → |
|---|
