ICCJ. Decizia nr. 509/2004. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.509
Dosar nr.1955/200.
Şedinţa publică din10 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la data de 7 mai 2003 şi înregistrată sub nr.2225 la Curtea de Apel Iaşi, reclamanta SC"A.C." SRL Iaşi a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei şi cu Autoritatea Rutieră Românăsă se dispună:
- anulareaactului administrativ prin care se anulezăatribuirea din data de 24 martie 2003pentruoferta nr. 20 din Programul de transport rutier de persoane prin servicii regulate pe anul 2003 al judeţului Iaşi pe traseul Iaşi-Paşcani;
- obligarea pârâtelor să emită de urgenţă licenţă de execuţie pentru traseul Iaşi-Paşcani, ca urmare a atribuirii prin concurs la data de 24 martie -5mai 2003;
- să dispună suspendarea actului administrativ prin care s-a stabilit scadenţa de atribuire pentrudata de 7 mai 2003 şi s-a anulat atribuirea din 24 martie 2003.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat, în esenţă,că urmare aconcursului din 24 martie 2003pentru atribuirea unor oferte din Programul de transport rutier de persoane prin servicii regulate pe anul 2003 decătre Autoritatea Rutieră Română şi în bazaactelor doveditoare depuse(urmare a realizării celei mai mare punctaj, a fost desemnatăcâştigătoare) atribuindu-i-setraseul 20.
Ulterior, nu i s-a eliberat licenţa deexecuţiepentru traseuldecătre Ministerul Lucrărilor Publice Transporturilor şi Locuinţei – Agenţia RutierăRomână şi i s-acomunicat anularea atribuirii din data de 24 martie 2003 precum şică se organizează onouă şedinţă deatribuire a traseului 20, la data de 7 mai 2003.
Reclamanta a maiarătat că prin emitereaactului din 24 martie 2003,şi prin refuzul emiterii licenţei şi stabilirea unei noi scadenţe de atribuire a traseului la 7 mai 2003 i s-au cauzat grave prejudicii materiale şi a solicitat, având în vedereurgenţa măsuride suspendare a eficienţe actului administrativ, privind anularea atribuirii şi stabilirea pentru 7 mai 2003 a unei noi atribuiri soluţionarea, cu precădere, şi într-un termen scurt acererii de suspendare însensul admiterii acesteia.
Curtea de Apel Iaşi, examinândcererea de suspendare aactului administrativ prin care s-a stabilit şedinţa de atribuire pentru data de 7 mai 2003 şi s-aanulat atribuirea din 24 martie 2003, s-a pronunţat, în camera deconsiliu, prin încheierea din 7 mai 2003, însensul admiterii cererii de suspendare astfel cum afostformulată şia dispussuspendareaactului administrativ, până la soluţionarea acţiuniiîn contenciosadministrativ care face obiectul dosarului 2225/2003 a Curţii de Apel Iaşi .
Împotriva încheierii astfel pronunţată a declarat recurs pârâta Autoritatea Rutieră Română - ARR criticând soluţia pentrunelegalitate şi netemeinicie, pe motiv că nu sunt întrunitecerinţele cumulative prevăzut de art. 9 din Legea nr. 29/1990 a contenciosului administrativ, întrucât intimata-reclamantă nu a probat, prin nici un mijloc, caresunt cazurilebine justificatece ar avea ca urmare producerea unei pagube iminenteprecum şi vătămareaiminentă ireparabilă.
Examinândcauza potrivit motivelor de casare invocate, cât şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata recursul nefondat, urmând afi respins ca atare.
Potrivitart. 9 din Legea nr.29/1990,în cazuribine justificatepentru asepreveni producerea unei pagube iminente, reclamanta poate cere suspendareaactului administrativ până la soluţionareaacţiunii.
Or, în cauză, sunt întrunite cele douăcerinţe aletextului, referitoare la cazuri bine justificate şi la iminenţa unei pagube.
Astfel, prin încheiere din data de 24 iunie 2003, instanţa, areţinut existenţa unei cauzei bine justificată cerereafiind întemeiată, întrucâtprin organizarea la data de 7 mai 2003 a unei şedinţedeatribuire pentru oferta20 pentru traseul Iaşi-Paşcani, interesele reclamantei au fost grav prejudiciate prin imposibilitatea folosirii traseului câştigatastfel încât sunt incidente dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 29/1990.
Evidentîn condiţiile date, din careatât din încheiere cât şi din dovezile de la dosar, rezultă existenţa celor două cerinţe esenţiale, pentruincidenţa art. 9 din Legea nr. 29/1990, soluţia adoptată de instanţa de fond estelegală şi temeinică.
Faţă de considerentele expuse, recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de AutoritateaRutieră Română, împotriva încheierii, pronunţată de camera de consiliu, la 7 mai 2003 de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. 2225/2003.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 460/2004. Contencios. Anularea partiala a... | ICCJ. Decizia nr. 271/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
