ICCJ. Decizia nr. 623/2004. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.623
Dosar nr.3308/200.
Şedinţa publică din 13 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 16 iunie 2003, reclamantul I.D. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Timiş, solicitând anularea hotărârii nr. 6988/15 mai 2003 şi obligarea pârâtei să-i recunoască beneficiul prevederilor art.1 lit.c) din Legea nr.189/2000.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că părinţii săis-au refugiat în anul 1940 din comuna Valea Crişului în comuna Zece Hotare, astfel încât el, fiind născut în refugiu la data de 15 aprilie 1942, este în drept să beneficieze de drepturile recunoscute de Legea nr.189/2000.
Prin sentinţa civilă nr.270 din 22 iulie 2003, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ a admis acţiunea, a anulat actul administrativ atacat şi a dispusobligarea pârâtei să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, conform art.1 lit. c) şi să-i acorde drepturile prevăzute de acest act normativ.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că şi copiii născuţi în timpul refugiului părinţilorîn a căror îngrijire s-au aflat, au avut aceleaşi condiţii de viaţă şi acelaşi statut, fiind nevoiţi să trăiască într-o altă localitate decât cea de domiciliu.
În aceste împrejurări, reclamantul născut în refugiu, se încadrează în categoria persoanelorstrămutate, cărora Legea nr. 189/2000 cu modificările şi completările ulterioare, le recunoaşte o serie de drepturi.
Împotriva sentinţei a declaratrecurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii a municipiului Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâta a învederat că, întrucât reclamantul nu era născut la data strămutării părinţilor săi şi deci, nu avea un domiciliu de unde să se fi refugiat în altă localitate,din motive etnice, nu sunt aplicabile prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Examinând cauza în raport de motivele invocate şi având în vedere şi prevederile art. 304/1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Instanţa de fond a reţinut în mod întemeiat faptul că reclamantul, născut în localitatea unde au fost obligaţi să se refugieze din motive etnice părinţii săi, a dobândit statutul de refugiat al acestora.
Având în vedere că finalitatea Legii nr. 189/2000 este tocmai acordarea de reparaţii persoanelor care au suferit persecuţii din motive etnice, nu se poate susţine că ar fi exceptate de la beneficiul acestui act normativ persoanele născute în refugiu care au suportat alături de părinţi consecinţele strămutării, fiind private de folosinţa locuinţei şi a bunurilor din localitatea de domiciliu.
În raport de cele expuse, Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Timiş împotriva sentinţei civile270 din 22 iulie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios aadministrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 606/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 625/2004. Contencios → |
|---|
