ICCJ. Decizia nr. 630/2004. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.630
Dosar nr.3588/200.
Şedinţa publică din 13 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Braşov, secţia comercialăşi de contencios administrativ, reclamantul A.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Uniunea Avocaţilor din România anularea deciziei nr. 1301/2002 emisă de Comisia Permanentă a Uniunii Avocaţilor din România, recunoaşterea dreptului de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen, obligarea pârâtei la despăgubiri materiale şi morale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii,reclamantul a arătat cădeşi îndeplinea toate condiţiile legale, ţinând seamă de avizul negativ al Baroului de Avocaţi Covasna, pârâta i-a respins cererea fără a motiva refuzul.
În cauză a formulat cerere de intervenţie în interes propriu Baroul de Avocaţi Covasna, întrucât s-a susţinut că avizul nefavorabil la cererea de intrare în avocatură cu scutire de examen a aparţinut acestuia.
Prin sentinţa civilă nr. 115/F din 10 iunie 2003, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios adminnistrativ a admis în parte acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta Uniunea Avocaţilor din România.
A respins cererea de intervenţie în interes propriu formulată de Baroul de Avocaţi Covasna.
A anulat Decizia nr. 1301 din 22 martie 2002 emisă de Comisia Permanentă a Uniunii Avocaţilor din România şi a obligat pârâta să emită o nouă decizie care să recunoască dreptul reclamantului de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen.
A obligat pârâta să plătească suma de 50.000.000 lei cu titlu de daune morale şi suma de 227.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată şi a respins restul pretenţiilor.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că au fost îndeplinite în persoana reclamantului condiţiile prevăzute de Legea nr. 51/1995 penru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat pentru primirea în profesie cu scutire de examen.
Curtea a reţinut şi impunerea de către barou a unor condiţii suplimentare neprevăzute de lege şi anume organizarea unei verificări preliminare de către barou care excede cadrul legal.
Astfel, s-a reţinut că prin verificarea cunoştinţelor profesionale este denaturat însuşi scopul legii deoarece nu se poate imagina legiferarea unui caz de primire în profesie fără examen cu organizarea unui asemenea test asupra cunoştinţelor profesionale.
În legătură cu elementul de oportunitate, clădit pe sintagma „poate fi primit în profesie", s-a reţinut că această apărare ar conferi pârâtei un drept discreţionar de a primi sau nu în profesiepe un solicitant sau altul şi ar conduce la încălcarea principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii.
În legătură cu daunele materiale şi morale solicitate, s-a reţinut că aceasta poate fundamenta o reparaţie morală dar nu şi una materială faţă de caracterul liberal al profesiei, care nu garantează un venit minim lunar.
Cerereade intervenţie formulată la Baroul Covasna a fost respinsă deoarece se sprijină pe aceleaşi motive invocate de către pârâta Uniunea Avocaţilor din România.
Împotriva sentinţei civile susmenţionate a declarat recursBaroul de Avocaţi Covasna, care a susţinut, în esenţă, că sintagma „pot fi primiţi" înseamnă că şi cei care doresc să intre în avocatură fără examen, îndeplinesc pe lângă vechime, condiţii minime necesare şi indispensabile pentru exercitarea profesiei de avocat.
Astfel, din verificările efectuate de Consiliul Baroului rezultăcă petiţionarul a schimbat de 19 ori locul de muncă, i s-a desfăcut contractul de muncă printre altele pentru că s-a dovedit a fi indisciplinat şi a dovedit că are comportare necorespunzătoare şi în familie.
Recursul este întemeiat pentru considerentele ce urmează afi expuse.
Prin art. 65 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 51/1995 se prevede, ca o competenţă a Comisiei Permanente a Uniunii Avocaţilor din România, că acordă scutire de examen juriştilor care îndeplinesc condiţiile cerute de prezenta lege, iar prin art. 63 lit. h) din aceeaşi lege, se arată, ca atribuţie a Consiliului Avocaţilor din România, soluţionarea contestaţiilor împotriva deciziilor Comisiei Permanente privind scutirea de examen.
Se reţine că A.A. a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 1301 din 22 martie 2002 a Comisiei Permanente a Uniunii Avocaţilor din România iar prin Decizia nr. 8833 din 14 iunie 2002Consiliul Uniunii Avocaţilor din România a respins contestaţia formulată de Armeanu Anton împotriva deciziei susmenţionate.
Instanţa de fond nu s-a pronunţa pe Decizia Consiliului Uniunii Avocaţilor din România nr. 8833 din 14 iunie 2002 şi la dosar nu a fostdepus interviul susţinut de reclamant cu ocazia formulării cererii de primire în avocatură.
Pentru aceste motive, urmează ca recursul declarat în cauză să fie admis, cu consecinţa casării sentinţei atacate şi trimiterii cauzei spre rejudecare la aceaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Baroul de Avocaţi Covasna împotriva sentinţei civile nr. 115/F din 10 iunie 2003 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 627/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 632/2004. Contencios → |
|---|
