ICCJ. Decizia nr. 680/2004. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.680
Dosar nr.2201/2003
Şedinţa publică din 18 februarie 2004
Asuprarecursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 28 februarie 2003, reclamanta S.C."C.C." SRL Oradea a solicitat desfiinţarea în parte a deciziei nr.11 din 29 ianuarie 2003 a MinisteruluiFinanţelor Publice şi a procesului verbal nr. 8 din 4 noiembrie 2002 încheiat de Direcţia Controlului Fiscal Bihor.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că urmare controlului efectuat pentru perioada 1 ianuarie 1998 - 30 iunie 1999, Garda Financiară Argeş a încheiat procesul verbal nr.3140 din 9 septembrie 1999, a obligat-o la platacătre bugetul de stat a sumei de 2.217.524 lei impozit pe profit sustras şi 2.180.096.049 lei majorări de întârziere aferente.
A mai susţinut că Direcţia Controlului Fiscal Bihor ce a întocmit procesul verbal nr. 8 din 4 noiembrie 2002, a verificat perioada ianuarie 1997 – iunie 2002, a ajuns la aceeaşi concluzie cu Garda Financiară Bihor, în sensul că documentele contabile analizate nu îndeplinise, condiţiile prevăzute de lege,iar Ministerul Finanţelor Publice, prin Decizia atacatăa dat o soluţie netemeinică şi nelegală Curtea de Apel Oradea, prin sentinţa nr.158/CA/P din 14 aprilie 2003 a admis în parte acţiunea, a anulat în parte Decizia Ministerului Finanţelor Publice nr.11 din 29 ianuarie 2003 – respectiv punctele 1 şi 2 din dispozitivul acesteia, obligând ministerul să soluţioneze pe fond contestaţia reclamantei cu privire la aceste puncte şi a respins capătul de cerere privind anularea pct.4 din Decizia nr.11 din 29 ianuarie 2003 pe care l-a păstrat în totalitate.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinicăa declarat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor în nume propriu, în numele Direcţiei Controlului Fiscal Bihor şi în numele Ministerului Finanţelor Publice susţinând în esenţă că în mod eronat a reţinut instanţa că reclamanta a formulat o contestaţie care cuprinde motivele de fapt şi de drept, deoarece la pct.3 din contestaţie, aceasta nu a invocat în mod expres motivele de fapt şi de drept, aşa cum prevede OGnr.13/2001 şi că pct.2 din dispozitivul deciziei atacate a fost respins în mod corect, deoarece suma de 4.397.620.737 lei nu a fost stabilită prin procesul verbal nr.8 din 11 noiembrie 2002.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Ca urmare a procesului verbal de control nr.8 din 11 noiembrie 2002 încheiat de Direcţia ControluluiFiscal Bihor, reclamanta a contestat la Ministerul Finanţelor Publice plata unor obligaţii fiscale în sumă de 15.746.651.028 lei.
Ministerul Finanţelor prin Decizia nr.11 din 29 ianuarie 2003 a respins contestaţia formulată de reclamantă ca neargumentată pentru suma de 8.391.339.454 lei reprezentând:
- 4.460.550.919 lei majorări de întârziere aferente impozitului pe profit;
-155.226.728 lei penalităţi de întârziere aferente impozitului pe profit;
-635.957.885 lei – TVA;
- 3.077.607.249 lei majorări de întârziere aferente TVA;
-61.996.682 lei penalităţi de întârziere aferente TVA.
Este de observat că verificând contestaţia reclamantei, instanţa de fond a constatat în mod corect că referitor la aceste sume ea este motivată la pct. 3 şi 4 din contestaţie, cuprinzând atât motivele de fapt cât şi cele de drept pe care se întemeiază contestaţia. Dar chiar dacă contestaţia nu ar fi fost motivată, OGnr.13/2001 nu prevede sancţiunea respingerii cererii câtă vreme legalitatea obligaţiilor fiscale este contestată, organul competent să o soluţioneze putându-i solicita să o motiveze.
Prin aceeaşi decizie Ministerul Finanţelor a respins ca fără obiect contestaţia pentru suma de 2.217.524.688 lei impozit pe profit şi 2.180.096.-049 lei majorări de întârziere aferente acestui impozit, cumotivarea că aceste sume n-ar fi făcut obiectul procesului verbal de control.
Verificând acest aspect se constată că prin procesul verbal de control nr. 8 din 11 noiembrie 2002, pct. (E) măsuri dispuse în urma controlului, societatea este obligată să vireze la bugetul statului sumele de:
- 3.145.291.350 lei impozit pe profit care include şi sumele de 2.217.524.688 lei + 225.754.465 + 369.555.435 +332.456.762 lei.
- 8.265.560 lei majorări de întârziere care include şi suma de 2.180.096.049 lei cuprinsă în suma de 6.640.646.959 lei (fila 23 pg.2) + 97.956.722 + 905.595.186 + 621.361.689 lei, situaţia în care în mod greşit Ministerul Finanţelor nu a cercetat pe fond legalitatea procesului verbal referitor la aceste sume, deşi în pg.6 alin.ultim din decizie, a reţinut că organul de control a dispus virarea de către reclamantă la bugetul statului a acestor sume.
Măsura suspendării soluţionării contestaţiei cu privire la suma de 1.084.801.704 lei este legală, aceste obligaţii fiscale izvorând din operaţiuni de achiziţionarea de motorină şi benzină derulate între reclamantă şi societăţile comerciale S.C."O.I."SRL Oradea şi „C" SRL Bucureşti, ce fac obiectul dosarului penal privind pe administratorul reclamantei, neavând nici o relevanţă faptul că o factură a fost emisă cu o lună anterior perioadei verificate prin Procesul verbal al Gărzii Financiare Argeş, dar până la întocmirea acestui act de control, ce a generat procesul penal ce se află pe rolul instanţelor dejudecată şi are ca obiect şi valabilitatea documentelor de aprovizionare cu motorină şi benzină.
Faţă de considerentele expuse, recursul urmează a se privi ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Bihor în numele Ministerului Finanţelor Publice şi a Direcţiei Controlului Fiscal Bihor împotriva sentinţei civile nr. 158/CA/P din 14 aprilie 203 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 18 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8811/2004. Contencios. La declinare de... | ICCJ. Decizia nr. 8830/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
