ICCJ. Decizia nr. 8811/2004. Contencios. La declinare de competenta anulare acte administrative. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8811/2004
Dosar nr. 3853/2003
Şedinţa publică din 8 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 2 septembrie 2004, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, sub nr. 2962, reclamanta SC M. SA Bucureşti a solicitat în contradictoriu cu A.D.S., anularea protocoalelor cu nr. 10794 din 20 februarie 2002, nr. 45432 din 20 mai 2003, nr. 44602 din 20 maişi nr. 44606 din 20 mai 2003, a actelor subsecvente, precum şi constatarea dreptului de posesie, folosinţă şi administrare asupra terenurilor ce i-au fost concesionate în baza contractului de concesiune nr. 27 din 6 decembrie 2000, pe care au investiţii proprietate personală.
În motivarea acţiunii, s-a precizat de către reclamantă, că li s-a concesionat terenuri din raza localităţii Mangalia, în baza contractului de concesiune nr. 27 din 6 decembrie 2002 şi că pârâta, prin protocoalele emise, a predat nelegal aceste terenuri, Comisiei de aplicare a Legii nr. 18/1991, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate al persoanelor fizice.
S-a mai susţinut că le-a fost încălcat dreptul de folosinţă asupra acestor terenuri, rezultat din contractul de concesiune, precum şi dreptul de proprietate asupra investiţiilor efectuate pe aceste terenuri.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1440, pronunţată la 25 septembrie 2003, a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa soluţionării cauzei, în favoarea Judecătoriei Mangalia, judeţul Constanţa.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că acţiunea, astfel cum a fost formulată, nu se încadrează pe nici unul din capetele de cerere, în dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, întrucât actele a căror anulare se solicită, nu sunt acte administrative de natură a produce consecinţe administrative.
De asemenea, s-a reţinut că actele sunt contestate în condiţiile art. 60 din Legea nr. 18/1991 şi art. 7 alin. (8) din Legea nr. 268/1991, la instanţa în a cărei rază teritorială este situat terenul respectiv, la instanţa de drept comun.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamanta SC M. SA, susţinând că instanţa a declinat în mod eronat competenţa şi că nu a avut în vedere părţile, obiectul şi natura cauzei.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând dosarul, urmează să constate că hotărârea pronunţată este legală şi temeinică. Rezultă că, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, actele atacate nu sunt de natură administrativă, ele fiind cenzurabile de instanţa de drept comun, potrivit art. 60 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 şi art. 7 alin. (8) din Legea nr. 268/1991, astfel că recursul de faţă urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC M. SA Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1440 din 25 septembrie 2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8798/2004. Contencios. Anulare acte vamale.... | ICCJ. Decizia nr. 680/2004. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
