ICCJ. Decizia nr. 7079/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.7079/2004
Dosar nr. 3305/2004
Şedinţa publică din 22 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la această instanţă, la 19 decembrie 2003, reclamanta M.A. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Bihor, solicitând anularea hotărârii nr. 5600 din 28 noiembrie 2003, emisă de pârâtă şi obligarea ei să-i recunoască calitatea de beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii sale, reclamanta arată că tatăl său s-a refugiat în anul 1942, din localitatea Josani, în localitatea Zece Hotare, iar în 1943, după ce s-a născut ea, s-a refugiat şi mama, cu ea, fapt dovedit cu martorii B.I. şi S.T.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 70/CA/P din 2 februarie 2004, a admis acţiunea.
Considerând hotărârea, nelegală, pârâta a declarat recurs şi a solicitat admiterea lui, casarea sentinţei şi în fond, respingerea acţiunii, întrucât reclamanta nu s-a născut la intervalul de maxim 300 de zile de la data la care începe perioada de strămutare a părinţilor, arătând că potrivit Codului familiei, perioada concepţiei este cuprinsă între a 180-a zi şi a 300-a zi dinaintea naşterii copilului.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, după cum urmează: lit. c), a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Cum strămutarea din localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuţie etnică, ce durează pe toată perioada strămutării, în mod legal instanţa a reţinut că la sfârşitul lunii septembrie 1943, după naşterea reclamantei, mama acesteia s-a refugiat cu ea, în localitatea Zece Hotare unde era refugiat soţul ei, din 1942 şi s-au reîntors din refugiu, în luna martie 1945.
În consecinţă, având în vedere că reclamanta s-a aflat în situaţia prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, recursul fiind nefondat, urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei nr. 70/CA/P din 2 februarie 2004 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7077/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 7081/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
