ICCJ. Decizia nr. 722/2004. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
INALTA CURTE DE CASAŢIE ŞIJUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.722
Dosar nr.3530/200.
Şedinţa publică dela 20 februarie2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiuneaformulată la 20 ianuarie 2003, reclamantul C.W. a chemat în judecată Ministerul de Interne-Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei – solicitând anularea vizei de ieşire65/1547746 din 28 noiembrie 2002 şi obligarea pârâtuluila prelungirea vizei de şedere.
In motivareacererii sale, reclamantul a susţinut că a făcutdovada îndepliniriicumulative a cerinţelor HG nr. 476/2001 atâtsub aspectuldesfăşurării unei activităţi comerciale şial obţinerii unor venituri peste media de 500 USD cât şial deţinerii spaţiului de locuit.
Prin sentinţa civilă nr. 644/12 mai 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia decontencios administrativ aadmis acţiunea; aanulat viza de ieşire şi a obligat pârâtul să prelungească viza de şedere conformcererii reclamantului din 7 august 2002.
S-a reţinutcă reclamantul desfăşoară activitate comercială diniulie 2002şi că potrivit bilanţului contabil la 31 decembrie 2002 veniturile salereprezentau aproape 9000 USD.
Impotriva acestei sentinţe a declarat recurs,Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei din cadrul Ministerului de Interne, susţinândîn esenţă că la datadepunerii cererii de prelungire a vizei de şedere, respectiv 6 noiembrie 2002, reclamantul nu a făcut nici o dovadăîn sensul îndeplinirii cerinţelor HG nr.476/2002 situaţie în care prezentarea lor ulterioară nu poatejustificaanularearefuzului de prelungirea vizei.
Recursulnu este fondat.
In conformitatecu dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. a) din HG nr.476/2001 la prelungirea vizei simple purtând simbolul B, pentrustrăinii care au calitatea de investitori, este obligatorie prezentarea doveziiprivindspaţiul de locuit şi a mijloacelor deîntreţinerede 500 dolari SUA lunar.
Din probele administrate în cauză a rezultat că la data depunerii cererii de prelungire a vizei de şedere, respectiv 6 noiembrie 2002, reclamantul-intimat deţinea cu contract de închiriere un spaţiu de locuit începând cu1 noiembrie 2002 iar potrivit bilanţului contabil încheiat pentru anul 2002, dispunea de mijloace materiale de întreţinere de peste 9000 USD (respectiv 313.486.487 lei).
Imprejurareacă firma la care reclamantul esteasociat,înfiinţată în aprilie 2002, nu a desfăşurat activitate până la 30 iunie 2002,reţinută de pârâtă drept dovadă a neîndeplinirii cerinţelor HG nr. 476/2001,nu este relevantă întrucâtpotrivit actelor depuse la dosar este dovedit că reclamantul a intrat în ţară la 29 iulie 2002 şi că din acest moment firma sa şi-a începutactivitatea.
In raport de aceste considerente, urmeazăa se aprecia ca nefondat recursul declarat de pârâta intimată D.G.S.I.P şi pe cale deconsecinţă a se dispune respingerea lui.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei din Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva sentinţei civile nr. 644 din 182 mai 2003pronunţată de Curtea deApelBucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 februarie2004
| ← ICCJ. Decizia nr. 656/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 730/2004. Contencios. Conflict negativ de... → |
|---|
