ICCJ. Decizia nr. 7728/2004. SECTIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECTIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7728/2004
Dosar nr. 1020/2004
Şedinţa publică din 20 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 12 august 2003, cu nr. 6139, la Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamantul P.A. a solicitat în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Cluj, obligarea pârâtei, la emiterea unei hotărâri, prin care să îi recunoască şi să îi acorde drepturile ce decurg din calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, începând cu 1 iulie 2003, pentru perioada 1 aprilie 1944 – 6 martie 1945.
În motivarea acţiunii, reclamantul a menţionat că până în anul 1944 a avut domiciliul în localitatea Pelineii Noi, judeţul Cahul din Basarabia, iar la 1 aprilie 1994 s-a refugiat împreună cu familia sa, de teama persecuţiilor etnice, exercitate de organele de represiune ale U.R.S.S. şi şi-a stabilit domiciliul în România.
Prin sentinţa civilă nr. 1413 din 25 noiembrie 2003, instanţa sesizată a respins acţiunea reclamantului.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că reclamantul a depus la 28 mai 2002, cerere pentru stabilirea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, cerere care i-a fost respinsă de Comisie, prin hotărârea nr. 4900/2002, necontestată de reclamant, după care acesta a formulat o nouă cerere la 11 iunie 2003.
Din actele depuse, instanţa a reţinut că nu s-a dovedit faptul că refugiul reclamantului, din Basarabia, s-ar fi produs pe motive etnice, spre a fi întemeiată o revizuire a hotărârii comisiei, în baza noii cereri, din dovezile scrise rezultând că acesta era stabilit în Bucureşti, înainte de anul 1939, urmând, până în anul 1944, cursurile Institutului Politehnic.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul, susţinând că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii, respectiv a dispoziţiilor art. 1141 şi art. 118 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., prin aceea că, deşi pârâta nu a depus întâmpinare, instanţa şi-a motivat soluţia, numai pe actele depuse de aceasta, fără a lua în considerare actele depuse de reclamant, în susţinerea acţiunii şi nici declaraţiile de martori.
În continuare, susţine că a fost student în Bucureşti, că a efectuat stagiul militar, ca militar neîncorporat, însă acest aspect nu poate schimba calitatea sa de persoană refugiată, întrucât domiciliul său a continuat să fie în Basarabia, unde avea să se întoarcă, după absolvirea studiilor.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 586/2002, beneficiază de prevederile ordonanţei, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din interpretarea textului, făcută după raţiunea şi scopul legii, rezultă că voinţa legiuitorului a fost aceea ca numai persoanele persecutate etnic, în perioada de referinţă şi care au suferit prejudicii, în urma refugierii, să fie beneficiare ale drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
În raport cu aceste dispoziţiile legale, Curtea constată că înscrisurile depuse în probaţiune, nu confirmă susţinerea reclamantului, cu privire la refugiul său din Basarabia, produs la 11 aprilie 1944, în sensul că, la acea dată reclamantul efectua în ţară, stagiul militar pe durata a doi ani, respectiv 1 noiembrie 1942 - 1 noiembrie 1944, perioadă recunoscută ca vechime în muncă şi avută în vedere la recalcularea cuantumului pensiei, de care beneficiază reclamantul.
Faţă de cele ce preced şi constatând că potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., în cauză nu sunt motive de casare a sentinţei atacate, Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.A., împotriva sentinţei civile nr. 1413 din 25 noiembrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7724/2004. Contencios. Anulare decizie... | ICCJ. Decizia nr. 7743/2004. Contencios. Anulare decizie A.N.V.... → |
|---|
