ICCJ. Decizia nr. 7724/2004. Contencios. Anulare decizie D.G.M.S.S. Cluj. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.7724/2004
Dosar nr. 1015/2004
Şedinţa publică din 20 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă formulată la 8 ianuarie 2003 şi înregistrată cu nr. 368, la Tribunalul Cluj, reclamantul B.P. a solicitat, în contradictoriu cu Direcţia Generală de Muncă şi Solidaritate Socială Cluj, anularea deciziei nr. 2001 din 10 decembrie 2002, emisă de pârâtă, în temeiul Decretului - lege nr. 118/1990.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a fost condamnat, prin sentinţă penală, la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de neprezentare la încorporare din motive religioase, acesta făcând parte din cultul Martorii lui Iehova.
Reclamantul a mai susţinut că a fost victima unor măsuri abuzive ale regimului politic trecut şi că îi sunt aplicabile prevederile Decretului - lege nr. 118/1990, cu modificările ulterioare.
Prin încheierea civilă nr. 541 din 11 februarie 2003 s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel, secţia comercială şi de contencios administrativ, sub nr. 1749/2003. Prin sentinţa civilă nr. 374 din 9 aprilie 2003, această instanţă şi-a declinat competenţa, în favoarea Tribunalului Cluj şi constatând ivirea conflictului negativ de competenţă, a înaintat dosarul, Curţii Supreme de Justiţie care, prin Decizia nr. 2709 din 19 septembrie 2003, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Cluj.
Sesizată prin regulator de competenţă, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a pronunţat sentinţa civilă nr. 1418 din 26 noiembrie 2003, prin care a admis acţiunea reclamantului, a anulat Decizia contestată şi a obligat pârâta, să îi recunoască reclamantului, calitatea de persoană persecutată din motive politice, conform art. 1 lit. a) din Decretul - lege nr. 118/1990 şi să îi acorde drepturile prevăzute de lege.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamantul a fost condamnat de o instanţă militară, astfel încât condamnarea sa a avut un vădit caracter politic.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, Direcţia pentru Dialog, Familie şi Solidaritate Socială Cluj, criticând-o, ca fiind lipsită de temei legal, instanţa interpretând şi aplicând greşit, legea.
Susţinând că hotărârea nu poate fi pusă în executare, datorită contradictorialităţii dintre dispozitivul ei şi prevederile art. 3 din Decretul - lege nr. 118/1990, republicat, a solicitat suspendarea executării, conform art. 300 alin. (2) C. proc. civ.
În motivare, recurenta-pârâtă a argumentat că pedeapsa aplicată reclamantului a fost făcută fără privare de libertate, respectiv, prin muncă productivă în localitatea unde acesta îşi avea domiciliul, şi că, această condamnare nu a fost dispusă pentru o infracţiune politică, fapta de neprezentare la încorporare pe motive religioase, pentru care a fost condamnat reclamantul, neavând un caracter politic.
Recursul se constată a fi fondat, pentru considerentele ce se vor prezenta în cele ce urmează.
Potrivit prevederilor Decretului - lege nr. 118/1990, cu modificările şi completările ulterioare, acordarea drepturilor reparatorii se cuvine persoanelor care îndeplinesc condiţiile legii, pentru stabilirea calităţii de persoană persecutată, din motive politice, de regimul instaurat, cu începere de la 6 martie 1945, în sensul că s-au aflat în situaţiile expres prevăzute la art. 1.
Conform dispoziţiilor art. 1 lit. a), avute în vedere de prima instanţă, la pronunţarea hotărârii atacate, constituie vechime în muncă şi se ia în considerare la stabilirea drepturilor ce se acordă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice, a executat o pedeapsă privativă de libertate, în baza unei hotărâri judecătoreşti rămasă definitivă sau a fost lipsită de libertate, în baza unui mandat de arestare preventivă, pentru infracţiuni politice.
Faţă de precizările textului, care sunt de strictă interpretare şi aplicare, şi care se referă la executarea unei pedepse privative de libertate, situaţia reclamantului, care a executat o pedeapsă la locul de muncă, nu se încadrează în aceste dispoziţii, soluţia instanţei fiind, aşadar, nelegală.
Aceeaşi interpretare greşită a fost dată şi cu privire la caracterul politic al infracţiunii de neprezentare la încorporare – prevăzută de art. 354 alin. (1) şi (2) C. pen., care este o infracţiune de drept comun, ce vizează disciplina militară şi implicit, capacitatea de apărare a ţării.
Aşa fiind, Curtea constată că în speţă, reclamantul B.P. nu are calitatea de persoană persecutată pentru motive politice, în sensul prevăzut de actul normativ incident în cauză.
În concluzie, urmează a se admite recursul şi în fond, a se respinge acţiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia pentru Dialog, Familie şi Solidaritate Socială Cluj împotriva sentinţei civile nr. 1418 din 26 noiembrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7722/2004. Contencios. Anulare decizie A.N.V.... | ICCJ. Decizia nr. 7728/2004. SECTIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV... → |
|---|
