ICCJ. Decizia nr. 8487/2004. Contencios. Refuz eliberare acte de stabilire a domiciliului în România. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8487/2004
Dosar nr. 7455/2004
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 12 iunie 2004, Ministerul Administraţiei şi Internelor a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 89/F din 8 iunie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, solicitând casarea acesteia, pentru nelegalitate.
În motivarea recursului s-a susţinut că hotărârea atacată nu este motivată, că a fost dată cu aplicarea greşită a OUG nr. 194/2002, privind regimul străinilor în România.
S-au reiterat motivele pentru care recurenta a respins cererea formulată de reclamanţii N.A. şi S.N., respectiv neîndeplinirea condiţiilor referitoare la şederea temporară legală şi continuă timp de 6 ani, precum şi la mijloacele de întreţinere, cu referire la faptul că ei nu au dovedit că deţin cel puţin 500 Euro lunar din activităţile desfăşurate pe teritoriul României.
Din actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că la 8 iunie 2004, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a pronunţat sentinţa nr. 89/F/2004, hotărâre atacată în cauză, cu recurs, prin care s-a admis acţiunea formulată de N.A. şi S.N., soţ şi soţie, cetăţeni irakieni, în contradictoriu cu Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei - Autoritatea pentru Străini. Prin aceeaşi hotărâre s-a dispus de instanţă, ca pârâta să le elibereze reclamanţilor, actele de stabilire a domiciliului în România.
S-a reţinut că la 29 septembrie 2003, reclamanţii s-au adresat cu cereri la Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei, din cadrul Poliţiei Judeţene Braşov, din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor şi cu acte doveditoare anexate la cereri, au solicitat aprobarea stabilirii domiciliului în România, motivând că îndeplinesc cumulativ condiţiile impuse de Legea nr. 357/2003.
Cererea le-a fost respinsă, considerându-se că nu au îndeplinit condiţiile cumulative prevăzute în art. 71 pct. II lit. a) şi b) din OUG nr. 194/2002, că nu au avut o şedere temporară legală şi continuă de cel puţin 6 ani şi că nu au făcut dovada că deţin mijloace de întreţinere în cuantumul prevăzut de lege.
Petenţii au formulat acţiune în contencios administrativ, precizând că prin refuzul recurentei-pârâte, de a se aproba stabilirea domiciliului în România, au fost vătămaţi în drepturile lor, recunoscute de legile în vigoare în România, solicitând să se dispună eliberarea actelor de stabilire a domiciliului lor în România.
Curtea de Apel Braşov a pronunţat sentinţa nr. 89/F din 8 iunie 2004, hotărâre legală, astfel încât recursul declarat în cauză va fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.
Reclamanţii-intimaţi în cauză, au venit în România, în calitate de oameni de afaceri, desfăşurându-şi activitatea în cadrul SC A.C. SRL, al cărei sediu se află la Braşov şi un punct de lucru la Bucureşti.
Curtea de Apel Braşov a reţinut că din actele dosarului a rezultat că petenţii au avut un depozit bancar de 19.557,85 dolari SUA, că prelungirile dreptului de şedere au fost acordate de Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei, Braşov, iar în perioada 18 februarie 2002 - 30 martie 2004 nu au avut nici o problemă privind aceste prelungiri.
Este de precizat că pentru perioada când se susţine că petentul a fost sancţionat contravenţional, respectiv între 1998 - 1999, sunt două adrese eliberate de Evidenţa Persoanei, dar nu sunt prezentate procesele-verbale de contravenţie şi nici nu este menţionată abaterea, cine a constatat-o şi în ce a constat sancţiunea.
De precizat, că intimaţii au contestat aceste susţineri, dar recurenta nu a făcut vreo dovadă din care să constate susţinerea că au fost sancţionaţi contravenţional.
Curtea de apel a mai reţinut că din actele cauzei rezultă că petenţii au făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 71 lit. a) pct. II din OUG nr. 194/2002.
Intimaţii au făcut dovada că SC A.C. SRL nu are datorii, că profitul realizat în 2002 este de 64.194.000 lei, că firma are un patrimoniu (maşini, spaţii proprii, are un fond de investiţii). De asemenea cei doi petenţi au o locuinţă personală în Braşov şi una în Bucureşti.
S-a mai precizat de instanţa de fond, că extrasul de cont din banca F. SA Bucureşti dovedeşte că petenţii deţin mijloace de întreţinere mult peste nivelul mediu.
Din actele cauzei rezultă, deci, că respingerea cererii petenţilor, de recurentă, este neîntemeiată, astfel încât în mod corect instanţa de fond a făcut aplicarea art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Hotărârea atacată în cauză fiind legală, recurenţii nefăcând nici o probă nouă în susţinerea recursului, faţă de probele administrate la instanţa de fond, conform art. 312 C. proc. civ., recursul declarat fiind neîntemeiat, va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Administraţiei şi Internelor - Autoritatea pentru Străini, împotriva sentinţei civile nr. 89/F din 8 iunie 2004, a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7733/2004. Contencios. Anulare adresă... | ICCJ. Decizia nr. 8619/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
