ICCJ. Decizia nr. 7733/2004. Contencios. Anulare adresă I.G.P.F. Bucureşti. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7733/2004
Dosar nr. 3711/2004
Şedinţa publică din 20 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
D.D., în contradictoriu cu Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră Bucureşti şi Ministerul Administraţiei şi Internelor (fost Ministerul de Interne), a solicitat anularea adresei nr. 122.114 din 19 aprilie 2003, emise de primul pârât şi a dispoziţiei nr. S 109786 din 21 martie 2003, emisă de Inspectorul general al Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră Bucureşti, reintegrarea în funcţia respectivă şi plata retribuţiei cuvenite, de la luarea măsurii, la zi, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că el nu a săvârşit nici o faptă din cele prevăzute de art. 57 din Legea nr. 360/2002 (Statutul poliţiştilor), dar împrejurarea că cineva a făcut un denunţ penal nu este echivalent cu săvârşirea faptei, considerente pentru care potrivit art. 65 alin. (1) din aceeaşi lege, măsura se poate lua numai după finalizarea cercetărilor şi trimiterea în judecată, ceea ce nu este cazul în speţă.
Pe de altă parte, conform art. 34 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, în perioada concediului medical, raporturile de muncă nu se pot modifica decât din iniţiativa funcţionarului public, ori, la data luării măsurii faţă de el, era în concediu medical.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 598/CA/P.I. din 18 decembrie 2003, a respins excepţiile inadmisibilităţii acţiunii şi a lipsei efectuării procedurii prealabile. A admis acţiunea. A anulat actul 122.114 din 19 aprilie 2003 şi dispoziţia nr. S 109786 din 21 martie 2003 şi a obligat Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră Bucureşti, să-l reintegreze pe reclamant, în funcţia avută anterior şi să-i plătească drepturile cuvenite, de la data luării măsurii destituirii, la zi. A obligat pârâţii, să plătească reclamantului, suma de 2.000.000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că reclamantul a dovedit îndeplinirea procedurii prealabile, că adresa contestată are calitatea unui act administrativ emis în soluţionarea reclamaţiei administrative, de un organ necompetent, competenţa soluţionării revenind conform art. 61 din Legea nr. 360/2002, Ministerului de Interne, căruia reclamantul i s-a adresat, dar care nu a emis decizie motivată.
S-a mai reţinut că pentru aceeaşi faptă reţinută în sarcina reclamantului, a fost sesizat Parchetul Naţional Anticorupţie Bihor; în acelaşi timp, s-a început procedura disciplinară obişnuită, măsura destituirii din funcţie fiind prematur luată. S-au anulat aceste acte şi s-a dispus reintegrarea reclamantului, în funcţia avută anterior, cu plata drepturilor băneşti, de la data luării măsurii destituirii, la zi.
Considerând hotărârea, nelegală, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră a declarat recurs şi a solicitat admiterea lui, casarea sentinţei şi în fond, respingerea acţiunii.
Se susţine că în mod greşit, s-au respins excepţiile invocate, privind inadmisibilitatea capătului de cerere, referitor la anularea răspunsului (adresa 122.114 din 19 aprilie 2003) şi neefectuarea procedurii prealabile, şi că instanţa a dat mai mult decât s-a cerut, prin dispunerea reintegrării reclamantului, cu plata drepturilor băneşti corespunzătoare, la zi, deoarece pentru acest obiect există deja un alt dosar, (nr. 3224/2003), pe rolul Tribunalului Bihor.
Recursul este nefondat.
Inspectorul general al Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră Bucureşti, prin Decizia nr. S 109786 din 21 martie 2003, a dispus destituirea reclamantului din funcţia publică avută (agent şef al poliţiei, agent operativ II la Punctul Poliţiei de Frontieră Salonta din cadrul Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Bihor), fără drept la pensie de serviciu.
Reclamantului i s-a echivalat gradul profesional de agent şef de poliţie, cu gradul militar de plutonier adjutant în rezervă, specialitatea „poliţie de frontieră" şi s-a arătat că nu beneficiază de drepturile băneşti ce se acordă poliţiştilor, conform art. 35 din Legea nr. 138/1999.
Ca temei al destituirii din funcţie, s-au arătat: art. 57 lit. b) şi d), art. 58 lit. g), art. 59 alin. (1), art. 69 lit. f), art. 73 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, Legea nr. 138/1999, Legea nr. 164/2001, art. 11 lit. b) şi d), art. 17 lit. g) şi art. 45 din Ordinul Ministerului de Interne nr. 350/2002, privind disciplina şi deontologia profesională a poliţiştilor, Ordinul Ministerului de Interne nr. 275/2002, Ordinul Ministerului de Interne nr. 1095/2002 şi încheierea Consiliului de disciplină a Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Bihor nr. 658120 din 10 martie 2003, însă nu s-a menţionat în ce a constat fapta săvârşită de reclamant.
Această măsură a fost contestată de reclamant, iar cu adresa nr. 122.114 din 19 aprilie 2003 i s-a comunicat că a fost respinsă contestaţia, întrucât măsura este în concordanţă cu gravitatea abaterilor prevăzute de art. 57 lit. b) şi d) din Legea nr. 360/2002, fără, însă, a arăta în ce constau faptele săvârşite.
Ministerul de Interne - Direcţia Management Resurse Umane, prin adresa nr. 91232, i-a transmis reclamantului, că sancţiunea aplicată este în concordanţă cu gravitatea abaterilor săvârşite de el.
În cauză s-a depus şi încheierea nr. 568.137 din 11 martie 2003 a Consiliului de disciplină Bihor, din care rezultă că s-a propus sancţionarea, în urma găsirii ca vinovat, cu destituirea din funcţie, fără, însă, a se arăta în concret, în fapt, în ce constau fapta sau faptele săvârşite.
Din actele arătate mai sus, rezultă că reclamantul a efectuat procedura prealabilă, astfel, în mod judicios instanţa a respins excepţia lipsei procedurii prealabile şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, pentru faptul că s-a atacat adresa nr. 122.114 din 19 aprilie 2003, întrucât aceasta produce efecte juridice. În plus, adresa are calitatea unui act administrativ emis în soluţionarea reclamaţiei administrative, de un organ necompetent, întrucât, potrivit art. 61 din Legea nr. 360/2002, Ministerul de Interne, căruia reclamantul i s-a adresat, nu a dat decizie motivată.
Nici susţinerea că instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, nu poate fi primită.
Obiectul acţiunii l-a constituit anularea adresei nr. 122.114 din 19 aprilie 2003, prin care conducerea Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră Bucureşti, a respins contestaţia împotriva sancţionării reclamantului, prin desfacerea raporturilor de muncă, în baza art. 58 lit. g) din Legea nr. 360/2002, dar şi reintegrarea în muncă, cu plata drepturilor băneşti corespunzătoare.
Pentru a exista temeiul invocat, trebuia ca instanţa să fi dat ceva ce nu s-a cerut, situaţie care nu se regăseşte în cauză.
Împrejurarea că pe rolul tribunalului există un alt dosar, cu acest obiect, în prezent suspendat, este nerelevantă.
În consecinţă, recursul fiind nefondat, urmează a fi respins, în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră împotriva sentinţei civile nr. 598/C.A. din 18 decembrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6934/2004. Contencios. Anulare decizie D.G.V.... | ICCJ. Decizia nr. 8487/2004. Contencios. Refuz eliberare acte de... → |
|---|
