ICCJ. Decizia nr. 8837/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8837/2004
Dosar nr. 2642/2004
Şedinţa publică din 9 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 423 din 17 decembrie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.L., împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Sibiu şi în consecinţă, a anulat hotărârea nr. 1498 din 12 septembrie 2003, emisă de pârâtă. A obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să stabilească calitatea reclamantului, de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, modificată şi să-i acorde drepturile prevăzute de acest act normativ, pentru perioada 30 ianuarie 1945 - 6 martie 1945.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Alba Iulia a reţinut, în esenţă că, reclamantul C.L. a fost născut în refugiul părinţilor săi, care au fost nevoiţi să părăsească localitatea de domiciliu, din cauza persecuţiilor din motive etnice, exercitate asupra lor după cedarea Ardealului de Nord, ca urmare a Dictatului de la Viena, astfel că beneficiază de acelaşi statut şi drepturi.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Sibiu, care a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a dat o hotărâre fără temei legal, copiii născuţi în refugiul părinţilor lor, nefiind enumeraţi de art. 1 din OG nr. 105/1999, ca beneficiari ai drepturilor compensatorii.
Recursul este nefondat.
Este necontestat faptul că reclamantul s-a născut la data de 30 ianuarie 1945, în localitatea Gogan, raionul Mureş, unde părinţii se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situaţii enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din OG nr. 105/1999, şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară, soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuţiilor etnice.
Cu această motivare, soluţia curţii de apel este legală şi temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Sibiu împotriva sentinţei civile nr. 423 din 17 decembrie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8836/2004. Contencios. Anulare decizie A.N.V.... | ICCJ. Decizia nr. 8838/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
