ICCJ. Decizia nr. 1319/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1319/2005
Dosar nr. 4783/2004
Şedinţa publică din 1 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamanta S.A. a solicitat anularea hotărârii nr. 8595 din 8 ianuarie 2004, emisă de pârâtă, motivând că beneficiază de acordarea drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999.
Prin sentinţa nr. 105 din 24 februarie 2004, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis cererea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 8595 din 8 ianuarie 2004 şi a obligat-o pe pârâtă să recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, reţinând în esenţă că reclamanta a fost născută în refugiu, acest statut asimilându-se celui de refugiat, ca urmare a persecuţiilor etnice.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Timiş, criticând-o în raport cu dispoziţiile art. 299 şi 304 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Este necontestat că reclamanta s-a născut la data de 31 octombrie 1943. în localitatea Gura Humorului, judeţul Suceava, acolo unde părinţii acesteia se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuţiilor etnice.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situaţii enumerate.
Din interpretarea prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit, astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victime şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din OG nr. 105/1999, şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară, soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuţiilor etnice.
Pe cale de consecinţă, Curtea constată că recursul este nefondat şi conform dispoziţiilor art. 312 teza a II-a C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Timiş împotriva sentinţei civile nr. 105 din 24 februarie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1318/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1321/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
