ICCJ. Decizia nr. 133/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 133/2005
Dosar nr. 1700/2004
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la Curtea de Apel Târgu Mureş, reclamanta B.V. a contestat hotărârea nr. 2730 din 26 septembrie 2003, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Mureş, arătând că este îndreptăţită să beneficieze de drepturile instituite prin Legea nr. 189/2000, întrucât defunctul ei soţ, B.Z., a fost refugiat din Basarabia, în România, în perioada 1944 - 1946, aşa cum rezultă din livretul militar al acestuia.
Curtea de Apel Târgu Mureş, prin sentinţa civilă nr. 58 din 8 decembrie 2003, a respins acţiunea, ca neîntemeiată, reţinând că reclamanta nu a prezentat dovezi în sensul susţinerilor sale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamanta B.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut în esenţă că, defunctul ei soţ s-a refugiat din Basarabia, în anul 1944 şi a fost recrutat de către C.T. Chilia, pentru un regiment de infanterie şi a participat pe front, până la încetarea celui de-al doilea război mondial.
Rezultă de altfel, din livretul militar că a fost soldat activ în perioada 1 aprilie 1944 - 15 octombrie 1946.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice.
Reclamanta B.V. nu face proba calităţii de refugiat din motive etnice, a defunctului său soţ, B.Z.
Atât din livretul militar, cât şi din declaraţiile celor doi martori, depuse ca probe în recurs, rezultă că soţul reclamantei a fost încorporat în primăvara anului 1944, la un regiment de infanterie în Chilia. Or, în anul 1944, până la semnarea Tratatului de la Paris (1947), Basarabia s-a aflat sub jurisdicţie românească.
Ca atare, în cauză nu poate fi vorba de o persecuţie etnică care să justifice acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.V., împotriva sentinţei civile nr. 558 din 8 decembrie 2003, a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1329/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1330/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
