ICCJ. Decizia nr. 159/2005. Contencios. Anulare Hotărâre a Consiliului U.N..N.P.R. şi Hotărâre a Consiliului de disciplină a C.N.P. Bacău. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 159/2005
Dosar nr. 7993/2004
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea nr. 1 din 9 februarie 2002, pronunţată de Consiliul de Disciplină din cadrul Camerei Notarilor Publici Bacău, s-a admis sesizarea Consiliului Director al Camerei Notarilor Publici Bacău şi în baza art. 39 lit. d) şi a art. 41 lit. b) din Legea nr. 36/1995, s-a aplicat notarului public S.O., sancţiunea amenzii de 200.000 lei. S-a atras atenţia notarului public sancţionat, asupra prevederilor art. 41 lit. b) teza a II-a din Legea nr. 36/1995.
Prin Hotărârea nr. 155 din 14 decembrie 2002, Consiliul Uniunii a respins contestaţia notarului cercetat şi a menţinut hotărârea atacată, reţinând că notarul S.O. avea obligaţia să solicite prin adresă, dosarul succesoral şi să nu se deplaseze, împreună cu una din părţile interesate, la biroul celuilalt notar, în vederea obţinerii dosarului. Că vinovăţia acestuia este demonstrată şi de faptul că notarul cercetat a recurs la forţa fizică, agresându-l pe celălalt notar, producându-i leziunile fizice a căror vindecare au necesitat 2 - 3 zile de îngrijiri medicale.
După mai multe declinări de competenţă între diverse instanţe, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 504 din 6 februarie 2004, a soluţionat conflictul negativ de competenţă ivit între Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi Curtea de Apel Bacău, în sensul că a stabilit competenţa de soluţionare a acţiunii reclamantului, în favoarea Curţii de Apel Bacău.
Prin sentinţa nr. 291 din 10 septembrie 2004, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantului S.O., a anulat hotărârea nr. 155/2002, pronunţată de Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, precum şi hotărârea nr. 1/2002, pronunţată de Consiliul de Disciplină din cadrul Camerei Notarilor Publici din Bacău şi a obligat pârâtele să plătească reclamantului, suma de 303.000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa în sensul arătat, instanţa de fond a reţinut, pe de o parte, că în cauză s-a efectuat cercetarea prealabilă prevăzută de art. 66 din Statutul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România, însă, atât în cadrul acestei proceduri, cât şi în procedura desfăşurată în faţa Consiliului de Disciplină, dreptul la apărare al reclamantului a fost încălcat.
Pe de altă parte, instanţa de fond a reţinut că dat fiind starea conflictuală dintre cele două birouri notariale, martorul ocular C.V. a reţinut cu obiectivitate desfăşurarea evenimentelor, a discuţiilor în contradictoriu, pârâta nemainsistând cu privire la audierea martorului notar public, situaţie în care nu pot fi reţinute ca dovedite, cele susţinute de acesta.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, în termen legal, pârâtele Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România şi Camera Notarilor Publici Bacău, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând dispoziţiile art. 304 pct. 3, 5, 7, 9 şi 10 C. proc. civ.
Printr-un prim motiv de recurs, recurentele-pârâte susţin că, deşi au atacat cu recurs Decizia nr. 504/2004, a secţiei de contencios administrativ, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe motiv că Tribunalul Bacău, prin hotărârea irevocabilă nr. 82 din 24 iunie 2003, a dispus scoaterea din cauză a Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România, rămânând în litigiu în calitate de pârâtă, numai Camera Notarilor Publici Bacău, situaţie în raport cu care competenţa de soluţionare a cauzei aparţine exclusiv Tribunalului Bacău, totuşi iniţial, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a restituit prin rezoluţie, recursul, iar, ulterior a comunicat că s-a cerut dosarul, pentru verificări, care, însă, nu au fost finalizate.
Printr-un alt motiv de recurs, se susţine că hotărârea nr. 291/2004 a fost dată cu încălcarea normelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii, de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. (astfel cum prevăd dispoziţiile art. 304 pct. 5), pârâtele nefiind citate pentru termenul din 7 septembrie 2004.
Cu privire la fondul cauzei, recurentele susţin că sentinţa atacată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, că instanţa a omis să se pronunţe asupra unor dovezi administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii (cum ar fi certificatul medico-legal al notarului lovit), minimalizând fapta comisă (pct. 7, 9 şi 10 ale art. 304 C. proc. civ.) şi a reţinut că motivele hotărârii atacate sunt contradictorii.
Examinându-se sentinţa atacată, în raport cu critica formulată, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este fondat, în sensul considerentelor ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, conform art. 304 pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere şi când, prin aceasta, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii, de art. 105 alin. (2).
În cauză, se constată că la data de 8 iunie 2004 s-a menţionat că Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România este reprezentată de avocatul P.A.
La dosar se află împuternicirea avocaţială, fără număr, fără semnătura justiţiabilului, iar în conţinutul acesteia s-a adăugat în mod evident cu alt scris şi altă cerneală, U.N.N.R.P., care oricum nu poate însemna Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România.
În baza acestei delegaţii s-a consemnat şi în încheierile ulterioare, că Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România este reprezentată de respectivul avocat.
În plus, în recurs s-a depus şi copia contractului de asistenţă juridică nr. 54/2004, din care rezultă că avocatul P.A. nu a avut mandat de reprezentare pentru Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România.
Prin urmare se constată că în cauză s-au administrat probe (inclusiv audiere martori) şi s-a judecat pricina, cu neîndeplinirea procedurii de citare a recurentei-pârâte Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România.
În aceste condiţii, constatând că sunt îndeplinite condiţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., urmează a se admite recursul, a se casa sentinţa atacată şi a se trimite cauza, spre rejudecare, pentru legală citare a părţilor în proces şi pentru asigurarea respectării dreptului la apărare a fiecărei părţi, conform dispoziţiilor legale, constituţionale, precum şi a celor ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului (art. 6 referitor, la un proces echitabil).
Cu ocazia rejudecării pricinii vor fi avute în vedere şi celelalte motive ale recursului, ca apărări ale pârâtelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Uniunea Naţională a Notarilor Publici şi Camera Notarilor Publici Bacău, împotriva sentinţei civile nr. 291 din 10 septembrie 2004, a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la Tribunalul Bacău.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1589/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1593/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
