ICCJ. Decizia nr. 1880/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1880/2005
Dosar nr. 4627/2003
Şedinţa publică din 22 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la data de 24 iulie 2003, reclamanta M.A. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând modificarea hotărârii de revizuire nr. 5810 din 18 martie 2003, prin care i-a fost recunoscută calitatea de refugiată pe motive etnice, în perioada 13 iulie 1942 - 3 mai 1944, în sensul că durata refugiului să se sfârşească la data de 6 martie 1945.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, deşi într-o primă hotărâre emisă de intimată, cu acelaşi număr şi datată 26 octombrie 2002, i-a fost recunoscută perioada integrală a refugiului din localitatea Cluj, în localitatea Turda; ulterior, pe baza unui detaliu eronat înscris în cartea de muncă şi din dosarul de pensionare i-au fost scăzute cele 10 luni cuprinse între 3 mai 1944 - 6 martie 1945.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1140 din 7 octombrie 2003, a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că din înscrisurile efectuate în carnetul de muncă (cap. IX pag. 14 poz. 3), rezultă că s-a angajat la data de 3 mai 1944, ca muncitoare, la Pantofăria „S.I.” Cluj, adică în localitatea de domiciliu, nu de refugiu, iar ştersăturile şi adăugirile efectuate de reclamantă nu pot fi luate în considerare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamanta M.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut că are calitatea de refugiată, potrivit certificatului de refugiat nr. C/1916 din 10 septembrie 2002 care atestă, la data efectuării recensământului în localitatea Turda, 31 octombrie 1943, existenţa sa în această localitate, potrivit tabelului nominal cu refugiaţii din nordul Transilvaniei şi că la data de 3 mai 1944 a lucrat, ca muncitoare, la patronul S.I., în localitatea Turda, iar nu în localitatea Cluj, dar că s-au pierdut documentele care să ateste această împrejurare, acelaşi patron având atelier, atât în Turda, cât şi ulterior, la întoarcerea din refugiu, în localitatea Cluj.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor Legii nr. 189/2000, persoanele persecutate etnic de către regimurile instaurate în România, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, beneficiază de măsuri reparatorii, sub forma indemnizaţiilor băneşti acordate în raport cu durata de timp în care au fost nevoite să-şi părăsească domiciliul şi să se stabilească în teritoriul neocupat.
Din înscrierile efectuate în carnetul de muncă al reclamantei, Cap. IX par. 14 poz. 3, rezultă că la data de 3 mai 1944, s-a angajat, ca muncitoare, la Pantofăria „S.I.” Cluj, adică în localitatea de domiciliu, iar nu de refugiu.
Astfel, susţinerile reclamantei nu pot fi reţinute, întrucât toate menţiunile suplimentare, sub forma ştersăturilor şi adăugirilor, la pag. 14 poz. 3 şi 4, au fost efectuate de însăşi reclamanta.
Aceste corecturi nu sunt confirmate oficial în carnetul de muncă, la paginile rezervate acestora prin atestarea lor de către cei îndreptăţiţi să le efectueze potrivit legii.
În consecinţă, pentru considerentele expuse, se constată că prima instanţă a soluţionat judicios cauza, recursul urmând a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.A. împotriva sentinţei civile nr. 1140 din 7 octombrie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2005.
| ICCJ. Decizia nr. 1057/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
