ICCJ. Decizia nr. 400/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 400/2005
Dosar nr. 4152/2004
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 18 decembrie 2003, reclamantul V.A. a solicitat anularea hotărârii nr. 8116/331 din 24 septembrie 2003, emisă de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de persoană refugiată din motive etnice.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a pronunţat sentinţa civilă nr. 119 din 26 ianuarie 2004, prin care a admis acţiunea, a anulat hotărârea nr. 8116/331 din 24 septembrie 2003, emisă de pârâtă şi a obligat pârâta să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. e) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 2 septembrie 1943 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile, începând cu 1 ianuarie 2004.
Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul s-a născut la data de 29 noiembrie 1912, şi potrivit legitimaţiei eliberată la data de 21 septembrie 1940, de către Comisariatul General al Refugiaţilor din Nordul Transilvaniei, rezultă că reclamantul s-a refugiat din Satu Mare, în România - Bucureşti.
Declaraţiile martorilor B.T. şi V.M. au confirmat refugiul, cu începere de la 21 septembrie 1940, iar la 6 martie 1945, reclamantul se afla tot la Bucureşti.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, solicitând casarea hotărârii şi respingerea acţiunii formulate de V.A., pe considerentul că până la emiterea hotărârii contestate, reclamantul nu a făcut dovada perioadei exacte de refugiu, ţinând seama că se acordă drepturi băneşti pentru fiecare zi, lună, an, a apreciat că nu s-a făcut precizarea asupra datei acordării drepturilor, existând acte depuse ulterior.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, după cum urmează (…) lit. c), a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Cum strămutarea din localitatea de domiciliu, în alta, a fost dovedită de reclamant, sunt îndeplinite prevederile art. 2 lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel că acestuia în mod corect i s-au recunoscut drepturile prevăzute de lege, pentru perioada 21 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
Situaţia de refugiat a rezultat din probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile martorilor B.T. şi V.M., legitimaţia eliberată la 21 septembrie 1940, de către Comisariatul General al Refugiaţilor din Nordul Transilvaniei şi copia actului de naştere al reclamantei.
Interpretarea dată de instanţă este legală şi nu adaugă la lege.
În consecinţă, soluţia instanţei fiind temeinică şi legală, recursul se priveşte nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 119 din 26 ianuarie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4/2005. Contencios. Anulare Hotarâre Guvern.... | ICCJ. Decizia nr. 401/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
