ICCJ. Decizia nr. 4267/2005. Contencios. Excepţie de nelegalitate Ordin 300/2004. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4267/2005
Dosar nr. 2666/2005
Şedinţa publică din 15 august 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, sub nr. 1998/2005, reclamantul M.C., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul de Poliţie al judeţului Bacău, a solicitat anularea măsurii de mutare de la Serviciul Poliţiei Rutiere, la o altă formaţiune de poliţie, dispusă prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. S. 34009 din 23 februarie 2005, suspendarea acestui act administrativ până la soluţionarea în fond a litigiului, precum şi recunoaşterea dreptului său de agent de poliţie rutieră în cadrul formaţiunii de care aparţine.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, în urma unui control efectuat de Corpul de control al Ministerului Administraţiei şi Internelor, s-a dispus mutarea sa de la Serviciul Poliţiei Rutiere, la o altă formaţiune de poliţie, întrucât, la testarea cu chestionarul pentru obţinerea permisului de conducere auto, nu reuşise să obţină minimum de 22 de puncte. A mai arătat reclamantul, că în lipsa unei verificări de ansamblu a activităţii sale profesionale şi a rezultatelor obţinute de-a lungul carierei, măsura contestată a fost luată cu încălcarea dispoziţiilor art. 22 pct. 7 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, s-a solicitat respingerea acţiunii, ca inadmisibilă, arătându-se că reclamantul nu invocă un drept recunoscut de lege şi că măsura a cărei anulare se cere, nu are caracter de sancţiune, ci reprezintă o măsură managerială dispusă conform art. 45 din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 300 din 21 iunie 2004.
Ulterior, la termenul din 11 iulie 2005, în temeiul art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi raportat la Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, reclamantul, prin apărător, a invocat excepţia de nelegalitate a art. 45 din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 300 din 21 iunie 2004, arătând că acest act administrativ nu poate crea norme de sine stătătoare, iar Legea nr. 360/2002 prevede expres motivele pentru care poate fi sancţionat un poliţist; a mai arătat, de asemenea, că, fiind emis de o altă structură, decât cea care a efectuat controlul, actul prin care s-a dispus măsura atacată, este nul absolut.
Prin încheierea din 15 iulie 2005, pronunţată în dosarul nr. 1998/2005, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins excepţia de nelegalitate a art. 45 din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 300 din 21 iunie 2004, reţinând că nimic din prevederile art. 45 din ordinul sus menţionat nu înfrânge dispoziţiile Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, în aplicarea căreia a fost emis. Totodată, instanţa de fond a suspendat judecarea cauzei.
Împotriva acestei încheieri, susţinând că este nelegală, a declarat recurs, reclamantul M.C., reiterând motivele invocate în faţa instanţei de fond.
Examinând cauza, precum şi încheierea atacată, în raport cu motivele invocate de recurent, cu actele dosarului şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Din studiul actelor aflate la dosarul cauzei, rezultă că printre acestea nu se regăseşte actul administrativ ce face obiectul excepţiei de nelegalitate, în speţă Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 300 din 21 iunie 2004; de asemenea, în cuprinsul nici uneia din încheierile pronunţate în dosar, inclusiv cea atacată prin prezentul recurs, nu se găsesc referiri la o eventuală punere la dispoziţia instanţei a actului administrativ în discuţie, în vederea studierii acestuia.
Or, în lipsa chiar a actului administrativ ce face obiectul excepţiei de nelegalitate, nu era posibilă o analiză a legalităţii prevederilor acestuia, cum, de altfel, nu este posibilă nici exercitarea controlului judiciar al soluţiei pronunţate de instanţa de fond, motiv pentru care urmează să fie admis recursul, casată încheierea atacată şi, în temeiul art. 313 şi a art. 315 alin. (1) C. proc. civ., trimisă cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Rejudecarea excepţiei de nelegalitate, astfel cum s-a arătat în cele ce preced, se va realiza în prezenţa actului supus controlului de legalitate, pe calea prevăzută de art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul M.C. împotriva încheierii din 15 iulie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, în dosarul nr. 1998/2005.
Casează încheierea atacată şi trimite cauza, aceleiaşi instanţe, spre rejudecare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 august 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 4266/2005. Contencios. Exceptţie de... | ICCJ. Decizia nr. 4268/2005. Contencios. Excepţie de... → |
---|