ICCJ. Decizia nr. 759/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 759/2005
Dosar nr. 5037/2004
Şedinţa publică din 9 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 13 februarie 2004, reclamantul H.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 1703 din 2 decembrie 2003, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Maramureş şi obligarea acesteia la recunoaşterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că are calitatea de refugiat, întrucât în perioada regimurilor instaurate după septembrie 1940, a fost nevoit să părăsească satul Solotvino şi să se refugieze în România.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 394 din 11 martie 2004, a respins acţiunea în contencios administrativ, pe considerentul că reclamantul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de Legea nr. 189/2000, întrucât nu a dovedit persecuţia etnică concretă şi nici că această persecuţie a provenit de la autorităţile române, respectiv Guvernul României.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs, reclamantul H.M., fără, însă, a-l motiva potrivit art. 303 - 306 C. proc. civ.
În aceste condiţii, recursul urmează a se constata nul, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În baza dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 29/1990, sentinţa instanţei de fond poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare, iar potrivit art. 18 din acelaşi act normativ, dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.
În speţă, se impune aplicarea prevederilor art. 303 - 306 C. proc. civ., potrivit cărora recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs care se socoteşte de la data comunicării hotărârii şi dacă nu a fost motivat în termenul legal, recursul este nul.
Din examinarea actelor dosarului, se constată că recurentul a declarat în termen recursul, dar nu l-a motivat potrivit art. 303, prin însăşi cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs, astfel că potrivit art. 306 din acelaşi cod, urmează a se constata nul, recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul, recursul declarat de H.M., împotriva sentinţei civile nr. 394 din 11 martie 2004, a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 758/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 76/2005. Contencios. Anulare act control... → |
---|