ICCJ. Decizia nr. 846/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 846/2005
Dosar nr. 8367/2004
Şedinţa publică din 14 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 308/2004 din 24 aprilie 2004, la Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, venită prin declinare de competenţă de la Tribunalul Constanţa, reclamantul B.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, anularea hotărârii nr. 16499 din 25 februarie 2004, emisă de Comisia de specialitate a pârâtei şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/200, precum şi acordarea de daune materiale şi morale.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că s-a născut la data de 8 martie 1940, în comuna Manzîr, judeţul Tighina, iar în luna iunie 1940, împreună cu familia sa s-au refugiat în România, de mai multe ori, în perioadele 1940 - 1941 şi 1944 - 1946, ca urmare a ocupaţiei sovietice.
Reclamantul a arătat că prin hotărârea criticată, nr. 16499 din 25 februarie 2004, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, i s-a recunoscut calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pe perioada martie 1944 - 6 martie 1945 (perioadă ce se referă la al doilea refugiu, ca urmare a retragerii administraţiei române de pe teritoriul Basarabiei), fără, însă, să i se fi recunoscut perioada primului refugiu, respectiv 26 - 28 iunie 1940 - septembrie 1941, când s-a reinstaurat administraţie română.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 220/CA, a admis acţiunea formulată de reclamantul B.M., a recunoscut reclamantului, calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, şi pentru perioada iunie 1940 - septembrie 1941, obligând pârâta să emită o nouă hotărâre în acest sens.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, că reclamantul a făcut dovada îndeplinirii cerinţelor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva sentinţei astfel pronunţate şi în termen legal a declarat recurs, reclamantul B.M., criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât nu i-au fost acordate daunele solicitate, de care se fac vinovaţi funcţionarii intimatei-pârâte şi drepturile pe care instanţa le-a ignorat.
Recursul va fi respins.
Din analiza lucrărilor de la dosar rezultă că instanţa de fond a analizat şi a acordat reclamantului, pentru întreaga perioadă solicitată şi dovedită cu documente, drepturile cuvenite, ca urmare a recunoaşterii calităţii acestuia, de persoană strămutată, şi pentru perioada iunie 1940 - septembrie 1941, pe lângă cea recunoscută prin hotărârea nr. 16499 din 25 septembrie 2004, a Casei judeţene de Pensii Constanţa.
Cât privesc daunele materiale şi morale, estimate de recurentul-reclamant, la suma de 12.000 euro, instanţa nu le-a putut lua în considerare, atâta vreme, cât aceste daune nu au fost probate şi nici justificate.
Recurentul-reclamant nu a făcut dovada relei-credinţe sau neglijenţei intimatei-pârâte, de a fi omis voit soluţionarea contestaţiei sau tergiversarea soluţionării acesteia.
Ca atare, nefiind motive de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.M. împotriva sentinţei civile nr. 220/CA din 16 septembrie 2004, a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 767/2005. Contencios.. Contestaţie în anulare | ICCJ. Decizia nr. 855/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
