Contract de asigurare. Răspunderea asiguratului
| Comentarii |
|
Potrivit art.22 din Legea nr. 136/1995, în limitele indemnizaţiei plătite în asigurările de bunuri şi de răspundere civilă, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei. Asiguratul răspunde de prejudiciile aduse asigurătorului prin acte care ar împiedica realizarea dreptului prevăzut la alineatul precedent.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, nr. 3996 din 6 Decembrie 2006
Reclamanta SC O. SA a chemat în judecată pe pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ ADMINISTRAȚIA PORTURILOR DUNĂRII MARITIME SA, solicitând ca aceasta să fie obligată să-i plătească suma de 1.407.393.587 lei, reprezentând contravaloarea daunei pe care a plătit-o asiguratului D. T. SA Smârdan, ca urmare a lovirii remorcherului "B." de un corp imens dur la mila 79,5 pe malul drept al Dunării la 12 martie 2002; dobânda legală de la data pronunțării până la data plății și cheltuielile de judecată.
Secția comercială, de contencios administrativ, maritimă și fluvială a Tribunalului Galați a respins acțiunea ca nefondată, cu motivarea că evenimentul de navigație produs la 12 martie 2002, soldat cu scufundarea parțială a remorcherului "B.", s-a datorat unui corp dur aflat în imersie, necunoscut de autorități, situație în care nu poate fi antrenată răspunderea pârâtei, întrucât acesta nu a cunoscut existența corpului dur.
Secția comercială, maritimă și fluvială a Curții de Apel Galați, prin decizia civilă nr. 44/A pronunțată la 15 martie 2006, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului, pe care a schimbat-o, în tot, în sensul că, pe fond, a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâta să plătească acesteia suma de 1.407.393.587 lei (ROL) cu titlu de despăgubiri civile, plus dobânda aferentă, de la data pronunțării hotărârii până la data plății efective și suma de 5998,10 lei (RON), cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că pârâta avea obligația legală de a semnaliza zonele periculoase din acvatorul portuar, stabilită conform HG 518/1998, în redactarea de la data producerii accidentului naval (12 martie 2002), ulterior modificată prin HG 222/2003, care menține însă atribuțiunea anterior stabilită în sarcina sa , pe care nu a respectat-o, fiind răspunzătoare de producerea pagubei prin menționatul accident, determinat de neasigurarea unor condiții minime de navigație în siguranță și datorând astfel, reclamantei în temeiul art.22 din Legea nr. 136/1995, despăgubirile pe care aceasta le-a solicitat.
împotriva deciziei, pârâta a declarat recurs.
în motivarea recursului, a arătat că instanța de apel a aplicat greșit HG 222/2003, față de faptul că evenimentul asigurat s-a produs la 12 martie 2002, deci anterior apariției modificărilor legale, și s-a reținut, greșit față de cerințele art.998 C.civ. invocate, ca temei al acțiunii introductive, răspunderea civilă a C.N. - A.P.D.M. SA Galați, în lipsa unei fapte ilicite și a culpei acesteia, atâta timp cât existența corpului imers nu îi era cunoscută. Aceste critici pot fi încadrate, în motivul prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ.
Recursul este nefondat.
Instanța de apel și-a întemeiat hotărârea pe dispozițiile art.22 din Legea nr. 136/1995 iar nu pe cele ale HG nr. 222/2003, enunțarea acestui act normativ în considerente având doar menirea de a preciza că obiectul de activitate al C.N. A.P.D.M. SA Galați, stabilit prin HG nr. 518/1998, a fost menținut și în ceea ce privește operațiunile relevante în cauză, așa încât nu poate fi reținută critica referitoare la aplicarea sa ulterioară.
Având în vedere neglijența manifestată de C.N. A.P.D.M. SA Galați, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite de lege, ce-i reveneau în realizarea obiectului său de activitate, se constată existența faptei sale ilicite, cauzatoare de prejudiciu, ca urmare a producerii evenimentului de navigație asigurat și, deopotrivă, a culpei acestei părți .
Omisiunea, inacțiunea ilicită, neîndeplinirea unei activități, neluarea unei măsuri, atunci când această activitate ori această măsură trebuie întreprinsă de către o anumită persoană, fizică sau juridică, angajează răspunderea acelei persoane și pentru neglijență, ca manifestare a culpei, astfel că, fiind întrunite condițiile prevăzute de art.998 și 999 C.civ., instanța de apel a stabilit că, în speță, este antrenată răspunderea civilă a acestei părți, aspecte ce înlătură incidența motivului prevăzut de art.304 pct.9 C. proc. civ..
Așa fiind, în temeiul art.312 alin.1 teza 2 C. proc. civ., înalta Curte a respins recursul declarat de pârâtă.
| ← Contract de leasing cu clauză de cumpărare. Evacuarea... | Societate deţinută public. Majorarea capitalului social prin... → |
|---|
