ICCJ. Decizia nr. 2135/2007. Contencios
| Comentarii |
|
Prin hotărârea nr. 24/CA/2007/PI din 2 februarie 2007, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea precizată și formulată de reclamanta L.G. în contradictoriu cu pârâta A.N.V.
în motivarea sentinței civile pronunțate, Curtea de Apel a reținut, în esență, aspectele ce vor fi arătate în continuare.
Prin acțiune, reclamanta L.G. a solicitat, în principal, anularea Ordinului 6309 din 14 iulie 2005 emis de pârâtă și reîncadrarea în funcția deținută, șef serviciu la S.S.C.V. din cadrul D.R.V.O., cu menținerea salariului avut la data numirii în această funcție și, în subsidiar, acordarea salariului de bază pentru funcția de consilier gradul superior treapta II.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că ulterior demisiei sale determinată de presiunile efectuate asupra sa, prin Ordinul nr. 6309 din 14 iulie 2005, i s-a comunicat mutarea definitivă în funcția de consilier gradul superior treapta III, cu un salariu mai mic decât cel avut anterior, ordinul fiind nelegal deoarece mutarea definitivă se referă la trecerea într-un alt compartiment ori ea a rămas în cadrul aceluiași serviciu și a fost doar trecută pe o funcție de execuție. Mai susține că, prin numirea în funcția de execuție, nu i se mai recunosc drepturile salariale avute anterior în funcția de conducere, respectiv treapta II de salarizare, diminuându-i-se astfel salariul de bază deținut anterior, care reprezintă un drept câștigat.
Prin precizarea de acțiune, reclamanta a arătat că înțelege să solicite acordarea salariului de bază pentru funcția de consilier gradul superior treapta I, având în vedere împrejurarea că, prin Ordinul nr. 7832 din 24 iulie 2006, a fost avansată la treapta de salarizare II, în temeiul reglementărilor privind drepturile salariale ale funcționarilor publici.
Curtea de Apel a reținut că la emiterea ordinului contestat a fost avut în vedere Ordinul nr. 34/2005 cu privire la exercitarea funcțiilor de conducere în cadrul A.N.V., cererea reclamantei de trecere într-o funcție de execuție în cadrul Compartimentului Antidrog din cadrul S.S.C.V. - D.R.V.O., nota Direcției resurse umane, organizare generală și perfecționare, cu aprobarea conducerii A.N.V. și prevederile art. 79 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare.
La data de 24 iulie 2006, a fost emis Ordinul nr. 7832 prin care reclamanta a fost avansată la treapta de salarizare II.
în raport cu prevederile art. 84 lit. e) din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și ale art. 79 din Legea 53/2003 privind C. muncii, Curtea de Apel a reținut că Ordinul nr. 6309 din 14 iulie 2005 a fost emis ca urmare a cererii reclamantei de demisie din funcția de conducere și solicitării de a lucra ca și consilier superior la Compartimentul Antidrog din cadrul S.S.C.V. - D.R.V.O., înregistrată la A.N.A.F. din 08 iulie 2005.
Instanța a apreciat că cererea reclamantei de revenire asupra demisiei nu poate produce efecte juridice, între părți existând un raport de muncă modificat prin acord, respectiv demisia reclamantei, act unilateral de voință al acesteia.
Pe de altă parte, Curtea de Apel a apreciat ca fiind legală și temeinică numirea reclamantei pe o funcție de execuție, vacantă în acel moment și cu salariul corespunzător acesteia.
împotriva Hotărârii nr. 24/CA/2007/PI a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta L.G., criticând-o în esență pentru încălcarea principiului rolului activ al judecătorului consacrat în art. 129 alin. 5 C. proc. civ., respectiv nu a pus în discuția părților și nu a înțeles să administreze probe prin care să se pronunțe motivat cu privire la susținerea făcută în acțiune în sensul că demisia și solicitarea de a fi încadrată pe o funcție de execuție au fost determinate de atitudinea conducerii A.N.V. și de amenințările cu sancționarea disciplinară.
Susține recurenta că existau suficiente elemente care să permită Instanței de Fond să aprecieze cu privire la necesitatea administrării unor probe suplimentare cu privire la existența unor vicii, violența, care au alterat consimțământul exprimat prin demisia înaintată.
Se solicită casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, urmând ca Instanța de trimitere să dispună completarea probatoriului.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere concluzia Instanței nu este motivată, în fapt și în drept.
Recurenta critică hotărârea pentru nepronunțarea asupra respectării cerințelor Legii nr. 188/1999,art. 79 alin. (2), întrucât mutarea definitivă pe funcția de execuție de consilier, gradul profesional superior, treaptă de salarizare III s-a făcut cu încălcarea acestor prevederi legale.
Prin întâmpinare, intimata D.R.V.C. a solicitat respingerea recursului întrucât motivele sunt neîntemeiate, recurenta a fost reprezentată de un avocat și a avut posibilitatea de a administra toate probele în susținerea acțiunii, iar dispozițiile art. 84 lit. e) din Legea nr. 188/1999 au fost corect aplicate, demisia fiind solicitată de funcționarul public.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate dar și conform art. 304 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul pentru următoarele considerente:
Critica ce vizează lipsa rolului activ a primei Instanțe este nefondată.
în conformitate cu prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. Instanța are posibilitatea să ordone dovezile pe care le găsește de cuviință atunci când apreciază că sunt necesare pentru dezlegarea pricinii.
în condițiile în care reclamanta recurentă nu a solicitat alte probe, iar Instanța a apreciat că probele administrate au fost suficiente pentru soluționarea cauzei, nu a fost încălcat principiul rolului activ, prin nedispunerea din oficiu a probei testimoniale.
Așa cum susține și intimata prin întâmpinare, recurenta reclamantă a fost reprezentată de apărător calificat, căruia i s-au comunicat actele depuse la dosar de pârâtă, iar din practicaua hotărârii atacate se constată că nu s-au solicitat alte probe pe care Instanța nu le-a administrat.
De astfel, recurenta nu arată care este teza probatorie și pentru care s-ar impune casarea hotărârii pentru completarea probatoriului, făcând referiri generice la dovedirea obiectului raportului juridic dedus judecății.
Constatând că nu sau încălcat prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. recursul este nefondat.
Nefondate sunt și criticile ce vizează prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., întrucât hotărârea atacată cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină în pronunțarea soluției recurate.
Astfel, Instanța de Fond a reținut pe baza probelor administrate că la emiterea actului atacat au fost avute în vedere prevederile Ordinului Președintelui A.N.A.F. cu privire la exercitarea funcțiilor de conducere a A.N.V., nota D.R.U., O.G.P. cu aprobarea conducerii A.N.V., art. 79 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 și cererea reclamantei, prin care a solicitat trecerea într-o funcție de execuție în cadrul Compartimentului Antidrog din cadrul S.S.C.V. - D.R.V.O.
Recurenta a deținut funcția de șef serviciu la supraveghere și control vamal din cadrul D.R.V.O. și prin cererea din 8 iulie 2005 a demisionat din această funcție și a solicitat numirea pe o funcție de execuție.
Prin ordinul atacat ca urmare a cererii menționate începând cu 18 iulie 2005, recurenta a fost mutată pe funcția de execuție de consilier grad profesional superior treaptă de salarizare III, iar prin Ordinul din 2006 a fost avansată la treapta de salarizare II prin transformarea postului ocupat de funcționarul public.
în mod corect prima Instanță a constatat că nu au fost dovedite susținerile reclamantei privind vicierea consimțământului exprimat prin actul unilateral de voință respectiv prin demisia înaintată pârâtei.
în aceste condiții s-a avut în vedere că sunt incidente prevederile art. 84 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici.
Cu privire la mutarea definitivă în cadrul altui compartiment conform art. 79 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 se constată că s-a făcut la cererea recurentei, însă pe funcția vacantă în cadrul Compartimentului Antidrog din cadrul S.S.C.V. - D.R.V.O. și ulterior prin transformarea postului ocupat s-a făcut avansarea în treapta de salarizare II cum a solicitat inițial recurenta prin acțiune.
Constatând ca nefondate criticele de nelegalitate în baza prevederilor art. 312 C. proc. civ. recursul a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2399/2007. Contencios | Eliberare din funcţia de conducere. Caracterul măsurii. Termen... → |
|---|
