Eliberare din funcţia de conducere. Caracterul măsurii. Termen de contestare.
| Comentarii |
|
Dispoziţiile art.89 alin.(1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici republicată, potrivit cărora anularea actului administrativ prin care s-a constatat ori s-a dispus încetarea raportului de serviciu poate fi cerută în termen de 30 de zile calendaristice de la comunicare, nu sunt aplicabile şi actului prin care s-a dispus eliberarea din tr-o funcţie de conducere, aceasta fiind o măsură cu caracter administrativ, managerial, iar nu o sancţiune disciplinară. În lipsa unor prevederi speciale, contestarea unei decizii administrativ prin care se dispune o măsură managerială va fi făcută în termenele şi condiţiile prevăzute de Legea nr. 554/2004, dreptul comun în materia dreptului administrativ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, nr. 4178 din 24 Noiembrie 2007
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Iași la data de 14.11.2005, reclamantul CI a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române, solicitând anularea dispoziției nr. S/1727 din 22.07.2005 emise de pârât, obligarea pârâtului la plata daunelor materiale constând în drepturile salariale de care a fost lipsit din momentul eliberării din funcție și până la soluționarea definitivă a acțiunii precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin actul atacat a fost demis din funcția de adjunct al șefului Inspectoratului de Poliție Județean Iași, fără ca în activitatea pe care a desfășurat-o să fi existat o situație care să presupună aplicarea unor sancțiuni.
A mai arătat că această măsură a fost dispusă în urma unui control efectuat în mod formal, cu încălcarea prevederilor Ordin ului Ministrului Administrației și Internelor, în care s-a ajuns fără temei la concluzia că a exercitat un management defectuos.
De asemenea, reclamantul a arătat că măsura atacată este nelegală și în raport cu prevederile art.6 alin. (1) din Legea nr. 364/ 2004 și ale art.44 pct.2 din Ordin ul M.A.I. nr. 300/2004, conform cărora numirea, promovarea și eliberarea polițiștilor în și din funcțiile structurilor poliției judiciare se fac, potrivit normelor de competență aprobate, prin ordin al ministrului administrației și internelor, cu avizul Procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin sentința civilă nr. 2024 din 14.12.2005, Tribunalul Iași a declinat competența judecării cauzei în favoarea Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ, având în vedere dispozițiile art.10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și ale art.7 din Legea nr. 218/ 2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române.
Astfel învestită, prin sentința nr. 61/CA din 8 mai 2006, Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului, respingând acțiunea.
în considerentele sentinței, instanța a reținut că raportul juridic din tre părți este un raport de serviciu, guvernat de Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului care, potrivit art.78, se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public.
Din conținutul acestui din urmă act normativ, instanța a reținut că singura normă care se referă la încetarea și modificarea raportului de serviciu este art.89 din Legea nr. 188/1999, care reglementează condițiile în care funcționarul public, în speță polițistul, poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat ori s-a dispus încetarea sau modificarea raportului de serviciu.
Instanța de fond a mai reținut că prin Legea nr. 188/1999 a fost stabilită, cu valoare de principiu, "regula potrivit căreia orice acțiune referitoare la încheierea și executarea raporturilor de serviciu trebuie exercitată în termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării actului contestat, fără a fi necesară parcurgerea vreunei alte proceduri administrativ prealabile, termenul de 30 de zile fiind prevăzut și de art.283 din Codul muncii, act normativ cu care Legea privind Statutul funcționarilor publici și Legea privind Statutul polițistului se completează.
Sentința menționată a fost atacată cu recurs de către reclamant.
în motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a arătat că în cauza de față nu sunt aplicabile dispozițiile speciale de procedură cuprinse în art.68 din Legea nr. 188/1999 și art.61 din Legea nr. 360/2002, care se referă numai la contestarea sancțiunilor disciplinare, în cazul săvârșirii unor abateri disciplinare prevăzute expres și exhaustiv de lege.
în acest sens, recurentul-reclamant a mai arătat că eliberarea sa din funcția de adjunct al șefului poliției județene Iași nu este o sancțiune disciplinară, ci o măsură administrativă supusă prevederilor generale în materia contenciosului administrativ conținute de Legea nr. 554/2004.
în consecință, a arătat recurentul-reclamant, termenul în care se putea adresa instanței de contencios administrativ este cel de 6 luni de la primirea răspunsului la plângerea prealabilă administrativă, prevăzut de art.11 din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, recurentul-reclamant a arătat că în nici un caz nu se pot aplica prevederile Codului Muncii, deoarece raporturile juridice din tre părți nu sunt raporturi de muncă, ci de serviciu.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 12.09.2006, intimatul-pârât a arătat, la rândul său, că măsura eliberării din funcție nu rezultă o sancțiune disciplinară, ci este o măsură managerială, administrativă, luată în interesul instituției, în vederea îmbunătățirii activității structurii conduse de reclamant, nefiind de natură a-i prejudicia interesele acestuia.
Totodată, a arătat că nici Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului și nici vreun alt act normativ nu recunoaște dreptul unui polițist de a ocupa o funcție de conducere pe timp nelimitat, măsura luată fiind legală, în raport cu prevederile art.22 alin. (7) și (8) din Legea nr. 360/2002, art.3 pct.5 din Legea nr. 218/2003 și art.6 din Legea nr. 364/2004.
Recursul este fondat.
Prin dispoziția Inspectoratului General al Poliției Române nr. S/1729 din 22.07.2005, recurentul-reclamant a fost eliberat din funcția de adjunct al șefului Inspectoratului de Poliție al județului Iași pentru management defectuos și disfuncții în activitatea personalului din subordin e, care au condus la diminuarea prestației profesionale, fiind pus la dispoziția unității pe o perioadă de cel mult 3 luni, până la identificarea unei funcții corespunzătoare, în temeiul art.22 alin. (8) din Legea nr. 360/2002.
Ulterior, recurentul-reclamant a fost repartizat la compartimentul pentru prevenirea controlului ilicit de droguri în Centrul Universitar Iași, prin dispoziția nr. S/1077 din 15.08.2005 a Șefului Inspectoratului de Poliție Județean Iași.
Potrivit art.45 din Ordin ul Ministrului Administrației și Internelor nr. 300 din 21.06.2004, eliberarea polițistului din funcția de conducere în care a fost numit precum și eliberarea din funcția de execuție se pot face la propunerea Corpului de Control al ministrului sau a Corpului de control al Inspectorului general, în urma evaluării unității pe timpul inspecțiilor, contractelor de fond și tematice, precum și a verificărilor ocazionate de sesizări la adresa personalului.
Identificarea normelor juridice aplicabile în cauză pornește de la natura raporturilor de serviciu ale polițiștilor, funcționari publici cu statut special, conform art.1 alin. (1) din Legea nr. 360/ 2002.
Potrivit art.78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999 și ale altor acte normative în vigoare, aplicabile funcționarului public, în situația în care domeniile respective nu sunt reglementate în legislația specifică polițistului.
La rândul său, Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public se completează, conform art.93, cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrativ sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.
Având conținutul menționat mai sus, dispoziția atacată în cauză are natura juridică a unei măsuri administrativ, manageriale, iar nu a unei sancțiuni disciplinare și nu a avut ca efect încetarea raporturilor de serviciu ale polițistului, care a fost eliberat numai din funcția de conducere.
în consecință, nu sunt aplicabile prevederile art.89 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, în forma în vigoare la data respectivă, potrivit cărora anularea actului administrativ prin care s-a constatat ori s-a dispus încetarea raportului de serviciu poate fi cerută în termen de 30 de zile calendaristice de la comunicare, după cum nu sunt aplicabile nici prevederile art.283 din Codul muncii, incidente numai în cazul raporturilor de muncă. întrucât nici Legea nr. 360/ 2002, nici Legea nr. 188/1999, nu conțin norme speciale privind procedura de contestare a unei decizii administrativ prin care se dispune o măsură managerială, în cauză sunt aplicabile termenele și condițiile prevăzute de Legea nr. 554/2004, dreptul comun în materia contenciosului administrativ.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că măsura atacată i-a fost comunicată reclamantului prin adresa nr. 17305 din 26.07.2005, iar răspunsul la plângerea prealabilă administrativă formulată potrivit art.7 din Legea nr. 554/2004 i-a fost comunicat prin adresa nr. 32731 din 26.09.2005.
Cum cererea de chemare în judecată a fost expediată prin poștă la data de 10.11.2005 și a fost înregistrată la data de 14.11.2005, înalta Curte constată că acțiunea a fost formulată înăuntrul termenului de 6 luni de la comunicarea răspunsului la plângerea prealabilă, prevăzut de art.11 alin. (1) lit.a) din Legea nr. 554/2004.
în consecință, reținând că prin admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune, instanța de fond a aplicat greșit prevederile art.89 din Legea nr. 188/1999 și ale art.283 din Codul muncii, înalta Curte a admis recursul și a casat sentința atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2135/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 265/2007. Contencios → |
|---|
