ICCJ. Decizia nr. 2336/2007. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2336
Dosar nr. 7657/2/2007
Şedinţa publică din 6 iunie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 464 din 13 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe P.D.A., M.I.R.A., D.G.P.M. Bucureşti şi M.E.F. în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut faptul că reclamantul P.D.A. a solicitat instanţei obligarea pârâţilor în solidar la plata drepturilor băneşti reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2004-2006, sume ce vor fi actualizate la data plăţii, precum şi obligarea pârâtului M.E.F. să vireze fondurile necesare plăţii acestor sume.
Având în vedere obiectul acţiunii, precum şi faptul că reclamantul se află în raport de serviciu cu D.G.P.M. Bucureşti, Curtea a constatat că este competentă a soluţiona cauza dedusă judecăţii instanţa Tribunalului Bucureşti.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul P.D.A., criticând soluţia instanţei de fond ca nelegală şi netemeinică.
În cadrul motivelor de recurs formulate a arătat faptul că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, întrucât Curtea de Apel este competentă a soluţiona, în primă instanţă, cauza dedusă judecăţii, având în vedere faptul că a chemat în judecată o autoritate publică de nivel central, pentru care competenţa este stabilită de art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va respinge recursul formulat pentru considerentele ce urmează.
În conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţia României competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, iar legea aplicabilă în cazul de faţă este Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici şi Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului.
Din interpretarea dispoziţiilor art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, care prevăd faptul că dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Legi nr. 188/1999, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată, conform cărora cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ, rezultă că această competenţă de soluţionare a litigiului de fată urmează a fi stabilită în funcţie de poziţionarea autorităţii angajatoare a reclamantului, unitate cu care acesta se află în raporturi de serviciu, competenţă stabilită exclusiv prin art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că reclamantul se află în raport de serviciu cu D.G.P.M. Bucureşti, unitate administrativă de nivel local în ierarhia M.I.R.A., astfel încât competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă este stabilită conform dispoziţiilor art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, coroborate cu dispoziţiile art. 2 lit. d) C. proc. civ., în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul P.D.A. împotriva sentinţei civile nr. 464 din 13 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2273/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2338/2007. Contencios → |
|---|
