ICCJ. Decizia nr. 3063/2007. Contencios
| Comentarii |
|
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1506 din 21 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosar, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea SC O.T. SRL având ca obiect anularea Deciziei nr. 120 din 28 februarie 2006 a pârâtului C.N.A. prin care reclamanta a fost amendată contravențional cu suma de 5000 lei pentru încălcarea art. 29 din Legea nr. 29 din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului.
Pentru a hotărî astfel, Instanța a reținut că reclamanta a invocat în primul rând, pe cale de excepție, nulitatea deciziei sub aspect formal, sub incidența O.G. nr. 2/2001 cu care Legea nr. 504/2002 se completează, întrucât în act nu sunt menționate elementele de identificare ale societății amendate și nici termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune contestația.
Instanța a considerat neîntemeiată această susținere, reținând că deciziile emise de CNA sunt acte administrative de autoritate ale căror fond și formă se raportează la Legea nr. 504/2002, derogând astfel de la dreptul comun în materia contravențională care este O.G. nr. 2/2001.
A constatat, astfel, Instanța că din contextul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 504/2002 rezultă un regim derogatoriu al contravențiilor constatate și sancționate de C.N.A. iar, potrivit art. 93 alin. (1) teza I și alin. (2) și (3), deciziile luate de C.N.A. pot fi atacate la Instanța de contencios administrativ competentă în termen de 15 zile de la comunicare, calea de atac și termenul, ca și Instanța, fiind stabilite de lege și fiind aplicabile indiferent dacă sunt sau nu menționate în decizia de sancționare.
Instanța a mai reținut că în al doilea rând, în fond, reclamanta a invocat netemeinicia și nelegalitatea deciziei, întrucât la emisiunea din data de 14 februarie 2006 radiodifuzorul SC O.T. SRL (prin postul O.T.V.) și-a respectat obligațiile legale de informare corectă și de asigurare a pluralismului de opinii, prin prezentarea ambelor puncte de vedere, atât al vrăjitoarelor, cât și al autorității;
Pe de altă parte, întrucât alți radiodifuzori la alte posturi de televiziune au invitat vrăjitoare renumite care și-au prezentat serviciile oferite, fără a fi amendați pentru aceasta.
Instanța a considerat neîntemeiată și această susținere, reținând că nu constituie un motiv de anulare a actului de sancționare comparațiile cu alte situații de încălcare a legislației în domeniul audiovizualului de către alți difuzori.
De asemenea, a reținut Instanța că raportul de monitorizare al C.N.A. din data de 14 februarie 2006 reprezintă o dovadă concludentă că pârâta a reținut corect fapta reclamantei ca o încălcare a dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 504/2002.
în privința individualizării sancțiunii, a reținut Instanța că C.N.A. a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 90 alin. (4) din lege, astfel cum rezultă atât din raportul de monitorizare, cât și din procesul - verbal al ședinței C.N.A. din 28 februarie 2006.
împotriva acestei sentințe a formulat în termen recursul de față reclamanta, cererea fiind legal timbrată și invocând drept temei dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
In motivarea cererii, recurenta susține că:
Din textul art. 29 alin. (1) lit. h) al Legii nr. 504/2002 cu modificările și completările ulterioare, reiese fapta pentru care a fost sancționată SC O.T. SRL și anume "publicitatea, inclusiv publicitatea autopromoțională, și teleshopingul, trebuie să respecte următoarele condiții: să nu promoveze direct sau indirect practici oculte". In același context, art. 90 alin. (1) enumera contravențiile sub imperiul legii audiovizualului, mai precis art. 90 alin. (1) lit. d) vizează fapta pentru care a fost sancționată recurenta;
Dispozițiile art. 90 alin. (3) din Legea audiovizualului cu modificările și completările ulterioare statuează că "în cazul în care Consiliul decide că efectele unei fapte prevăzute la alin. (1) sunt minore, va adresa o somație publică de intrare în legalitate";
Emisiunea în cuprinsul căreia s-au întâmplat așa - zisele promovări de practici oculte, este o emisiune cu caracter informativ. în contextul în care a fost difuzat un reportaj referitor la războiul autorităților cu vrăjitoarele, faptul că pe o copertină se citea inscripția "aici locuiește ghicitoarea M.C.", nu poate genera promovarea practicilor oculte sau publicitatea acestora, deoarece pe acea copertină nu era adresă sau un număr de telefon;
în situația în care știrea difuzată era războiul autorităților contra vrăjitoarelor, în virtutea dreptului la pluralismul de opinie, era necesară consultarea unei persoane care să reprezinte interesele persoanelor avizate. Atât timp cât primarul și-a expus punctul de vedere cu privire la intențiile autorităților pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, și vrăjitoarele aveau dreptul la replică;
Știrea prezentată dezvăluia detalii referitoare la activitatea acelor persoane, la faptul că legea fiscului prevede impozitarea veniturilor realizate de persoanele fizice cât și prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, însă acest fapt nu denotă promovarea practicilor oculte;
Postul de televiziune O.T.V. nu a făcut altceva decât să respecte dreptul la replică al persoanelor vizate de primar, indiferent de activitatea acestora;
C.N.A. nu a respectat dispozițiile imperative ale art. 90 din Legea nr. 504/2002, respectiv acelea de a emite mai întâi o somație publică de intrare în legalitate, iar nu să aplice direct sancțiunea amenzii, printr-o decizie cu un conținut vag.
Recursul nu se fondează.
Potrivit art. 29 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 504/2002, publicitatea trebuie să nu promoveze, direct sau indirect, practici oculte.
Decizia C.N.A. a constatat și sancționat încălcarea interdicției sus menționate de către recurentă, pe baza raportului de monitorizare din data de 14 februarie 2006 care consemnează o emisiune postului de televiziune O.T.V., în care a fost invitată o persoană prezentată ca "fiica d-nei O., cea mai puternică ghicitoare din România", ea însăși prezentându-se ca o vrăjitoare, vorbind "în numele vrăjitoarelor autentice" și al "practicantelor autentice de magie albă".
Același raport consemnează discursul aceleiași invitate în legătură cu performanțele sale de predicție a viitorului și cu practicile sale.
în condițiile în care știrea inițială se referea la intenția primarului sectorului 1 de a împiedica evaziunea fiscală și înșelătoria practicate de ghicitoarele domiciliate în acel sector, se constată că discursul ghicitoarei invitate, departe de a fi un drept la replică punctual, vizând aspectele de ordin fiscal al activității sale, este o propagandă a practicilor oculte și a rezultatelor lor spectaculoase, o reclamă pe care invitata și-a făcut-o în emisiune.
Așa fiind, se constată că faptele descrise în raport și necontestate de reclamantă, corespund abaterii de promovare indirectă a practicilor oculte și contravenției prevăzute de art. 90 lit. d) din lege.
Difuzarea discursului ghicitoarei nu are nici o legătură cu pluralismul de opinie, câtă vreme autoritatea locală a adus în discuție evaziunea fiscală a persoanelor practicante ale activității de ghicit și vrăjitorie, iar replica uneia dintre persoanele vizate conține o apologie a acestei activități în general și a propriei vocații de ghicitoare în special.
în ceea ce privește nerespectarea de către C.N.A. a dispozițiilor art. 90 alin. (3) din Legea nr. 504/2002, critica nu se fondează, întrucât aplicarea somației publice de intrare în legalitate, ca măsură premergătoare sancțiunii amenzi într-un sistem gradual de sancționare, intervine numai când fapta este minoră.
Legiuitorul a vrut ca prin această sintagmă să asigure aplicarea graduală a măsurilor coercitive, în raport cu gravitatea faptei.
Sub acest aspect, în speță se constată că fapta reclamantei nu poate fi considerată minoră, având în vedere câteva elemente specifice domeniului audiovizualului, pe care și raportul de monitorizare le-a identificat: prezentarea serviciilor vrăjitoarelor într-o emisiune de știri; transmiterea la o oră de maximă audiență a unor practici oculte; prezentarea unor preziceri care au indus în eroare publicul în legătură cu anumite aspecte de natură politică și socială, inducând anumite așteptări din partea acestuia.
în fine, în ceea ce privește individualizarea sancțiunii, dispozițiilor art. 90 alin. (4) din lege prevăd trei criterii orientative: gravitatea faptei; efectele acesteia; sancțiunile primite anterior, în decurs de un an.
Sub primul aspect sunt relevante cele arătate mai sus cu privire la gravitatea faptei.
în ceea ce privesc efectele faptei, se constată că din modul în care au fost prezentate serviciile vrăjitoarelor de către o membră a acestei bresle, rezultă că activitatea lor, cu cauze și efecte ce țin de supranatural, este o necesitate a existenței cotidiene, dar și un potențial pericol pentru cei care o împiedică.
Or, atât prezentarea oferită astfel, cât și predicțiile făcute în emisiune, conțin îndemnul evident de a apela la practici oculte, amenințarea voalată a celor care nu cred în ele, dar și transmiterea unei stări de panică prin prezicerea unor calamități naturale sau a unor situații sociale conflictuale.
Sub ultimul aspect prevăzut de art. 90 alin. (4), se constată că, deși decizia nu consemna sancțiunile anterioare primite de postul O.T.V. în ultimul an, acest aspect nu a afectat legalitatea individualizării sancțiunii, din două motive: existența primelor două criterii prevăzute de text contura suficient o faptă gravă și justifica aplicarea sancțiunii amenzii; amenda aplicată - 5000 RON echivalentul a 50 milioane lei vechi - reprezenta nivelul minim al amenzii, prevăzut de art. 90 alin. (2) din Legea nr. 504/2002.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1956/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3549/2007. Contencios → |
|---|
