ICCJ. Decizia nr. 627/2007. Contencios. Ordonanţă preşedinţială. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 627/2007
Dosar nr. 7331/1/2006
Şedinţa publică de la 1 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Ploieşti, reclamanta SC R. SA Braşov, a solicitat, pe calea ordonanţei preşedinţiale, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova, suspendarea executării deciziei nr. 26/2006, emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală susţinând că pe rolul Curţii de Apel Ploieşti există o acţiunea de anulare a acestei decizii şi că executarea ei în acest moment ar provoca grave prejudicii în activitatea societăţii.
Prin sentinţa civilă nr. 76 din 28 martie 2006 Curtea de Apel Ploieşti, a admis cererea reclamantei şi a dispus suspendarea executării deciziei nr. 26/2006 până la soluţionarea cererii de suspendare formulată în dosarul de fond.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că sunt îndeplinite cerinţele dispoziţiilor art. 581 C. proc. civ.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în cauză nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale, reclamanta nefăcând dovada posibilităţii producerii unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara.
În fine se mai susţine că instanţa a avut în vedere criterii subiective, care sunt irelevante, ci nu circumstanţele obiective ale cauzei.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile art. 581 C. proc. civ. într-un litigiu de contencios administrativ, considerând fără temei că aceste prevederi legale sunt aplicabile şi cererilor de suspendare a efectelor unui act administrativ.
Condiţiile şi cazurile în care poate fi suspendată executarea unui act administrativ sunt prevăzute expres în art. 14-15 din Legea nr. 554/2004, ca lege specială, derogatorie de la dreptul comun, în materia contenciosului administrativ.
Intimata nu a solicitat măsura de suspendare în baza dispoziţiilor art. 14 sau art. 15 din Legea nr. 554/2004 şi nu a dovedit îndeplinirea condiţiilor prevăzute în această reglementare, iar instanţa de contencios administrativ a considerat eronat că suspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă şi pe calea ordonanţei preşedinţiale.
Compatibilitatea aplicării dispoziţiilor art. 581 C. proc. civ. cu procedura reglementată de Legea nr. 554/2004 a fost stabilită eronat de instanţa de fond.
Potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dispoziţiile acestei legi se completează cu prevederile Codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte, precum şi cu procedura reglementată de această lege.
Norma de trimitere enunţată anterior nu poate avea însă ca obiect decât acele dispoziţii procedurale pentru care nu este prevăzută o reglementare specială în legea contenciosului administrativ, în baza căreia a fost sesizată a se pronunţa în primă instanţă Curtea de Apel Ploieşti.
În consecinţă, cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de intimată este inadmisibilă, pentru că măsura provizorie de suspendare a executării unui act administrativ nu poate fi soluţionată într-o altă procedură judiciară decât cea reglementată în Legea nr. 554/2004, ca lege aplicabilă pentru fondul pricinii.
Astfel, Curtea de Apel Ploieşti, sesizată pe calea ordonanţei preşedinţiale, trebuia să respingă cererea ca inadmisibilă.
Neprocedând în modul arătat, prima instanţă a pronunţat o hotărâre cu încălcarea esenţială a legii.
În consecinţă pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi admis, sentinţa atacată se va casa iar pe fond se va respinge acţiunea ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova, împotriva sentinţei civile nr. 76 din 28 martie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi pe fond respinge acţiunea ca inadmisibilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4498/2007. Contencios. Anulare acte privind... | ICCJ. Decizia nr. 2399/2007. Contencios → |
|---|
