ICCJ. Decizia nr. 668/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 668/2007
Dosar nr. 4280/33/2006
Şedinţa publică din 2 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată că:
Prin cererea înregistrată la 4 august 2006, reclamanta S.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.S., anularea Hotărârii nr. 3324 din 30 iunie 2006, emisă de pârâtă.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a fost refugiată împreună cu familia din localitatea Sig, judeţul Sălaj în localitatea Beiuş, judeţul Bihor, fapt dovedit cu adeverinţa eliberată de Arhivele Naţionale ale Judeţului Bihor din 20 ianuarie 2006 şi declaraţii de martori, astfel încât în mod greşit i-a fost respinsă cererea pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 346 din 18 septembrie 2006, a respins acţiunea reţinând că actele depuse la dosar nu fac pe deplin dovada existenţei persecuţiilor etnice, situaţie în care reclamanta nu poate beneficia de drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, în termen legal, reclamanta care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, pe fond, admiterea acţiunii.
În motivarea recursului recurenta susţine că a prezentat suficiente probe (înscrisuri, declaraţii de martori) pentru a face dovada faptului că a fost refugiată, împreună cu familia, în perioada iulie 1943 - martie 1945 din localitatea Sig, judeţul Sălaj în localitatea Beiuş, judeţul Bihor.
Analizând cauza sub aspectul probelor administrate şi în raport de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. „judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în sensul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale".
În acest scop, judecătorii sunt în drept să pună în discuţia părţilor orice împrejurări care pot duce la lămurirea pricinii şi să ordone toate dovezile pe care le consideră folositoare, chiar dacă părţile s-ar împotrivi, cu singura mărginire că ei hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.
În ceea ce priveşte prezenta cauză se constată că instanţa de fond a soluţionat litigiul exclusiv pe baza declaraţiilor autentice a doi martori (dosar fond) şi a extrasului de pe Registrul cu evidenţa refugiaţilor români din Ungaria în care este menţionat B.I., (dosar fond) fără a solicita reclamantei să depună acte de stare civilă cu care să facă dovada filiaţiei.
Faţă de cele arătate, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (3) din Codul de stare civilă, Înalta Curte urmează să admită recursul, să caseze sentinţa atacată şi să trimită cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru suplimentarea probatoriului în sensul celor sus-menţionate, precum şi în vederea administrării altor probe pe care le consideră necesare în scopul lămuririi cauzei sub toate aspectele şi al aplicării corecte a legii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta S.V., împotriva sentinţei civile nr. 346 din 18 septembrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 4280/33/2006 în contradictoriu cu intimata-pârâtă C.J.P.S.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre soluţionare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 66/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 669/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
