ICCJ. Decizia nr. 635/2007. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.635/2007
Dosar nr. 2670/36/2006
Şedinţa publică din 1 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Constanţa, prin declinare de la Tribunalul Constanţa, reclamantul G.C. a solicitat în contradictoriu cu M.F.P., A.N.A.F., A.N.V. şi P.A.N.A.F., anularea Ordinului nr. 8112 din 21 decembrie 2005, repunerea în funcţia deţinută anterior şi plata drepturilor băneşti cuvenite.
Ulterior, reclamantul şi-a precizat cadrul procesual, menţionând că înţelege să se judece în contradictoriu cu A.N.V. pentru anularea Ordinului nr. 8112 din 21 decembrie 2005, prin care a fost destituit din funcţia de controlor vamal asistent la B.V.V.V., invocând nulitatea acestuia, deoarece măsura disciplinară a fost luată în perioada în care se află în concediu medical.
Prin sentinţa civilă nr. 612/ CA din 20 septembrie 2006, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamant, a constatat nulitatea absolută a Ordinului nr. 8112 din 21 decembrie 2005 emis de A.N.A.F. – A.N.V., a obligat pârâta să-l reintegreze pe reclamant pe funcţia deţinută anterior destituirii şi la plata către reclamant a drepturilor salariale indexate şi recalculate, începând cu data emiterii ordinului şi până la reintegrarea efectivă precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, că întreaga cercetare disciplinară a fost efectuată de o comisie de disciplină nelegal constituită, ceea ce echivalează cu neefectuarea cercetării, care potrivit art. 66 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 este obligatorie, fapt ce atrage nulitatea măsurii disciplinare aplicate. S-a mai reţinut că măsura disciplinară a fost dispusă în perioada în care reclamantul se afla în concediu medical, fiind încălcate dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 188/1999, ceea ce atrage nulitatea absolută a actului administrativ atacat, iar în temeiul art. 89 alin. (1) al aceleiaşi legi, pârâta va fi obligată la plata drepturilor salariale de care a fost privat reclamantul începând cu data emiterii şi până la reintegrarea efectivă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs D.R.V.C., în numele A.N.V., care a invocat prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ. şi a susţinut că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că abaterea disciplinară nu ar fost săvârşită de reclamant, concluzia instanţei fiind contrazisă de probele administrate în cauză, rezultatele cercetării fiind consemnate în referatul din 30 noiembrie 2005 şi raportul din 12 decembrie 2005.
În întâmpinarea formulată, reclamantul a cerut respingerea recursului, susţinând că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică.
Recursul este nefondat.
Aşa cum s-a arătat în expunerea rezumativă prezentată mai sus, instanţa de fond a admis acţiunea reclamantului şi a anulat ordinul de sancţionare cu motivarea principală că, la baza emiterii acestuia s-au aflat raportul din 12 decembrie 2005 şi referatul din 30 noiembrie 2005, care au fost întocmite de Comisia de disciplină organizată la nivelul A.N.V., înfiinţată prin Ordinul nr. 1684 din 15 iunie 2005 emis de aceeaşi autoritate publică.
În privinţa Ordinului nr. 1684 din 15 iunie 2005, de constituire a Comisiei de disciplină, instanţa de fond a reţinut că acesta a fost anulat prin sentinţa civilă nr. 1582 din 4 octombrie 2005, pronunţată de secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, devenită irevocabilă prin Decizia nr. 1378 din 19 aprilie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, care a respins recursul A.N.V., rezultând că au fost încălcate prevederile art. 67 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 188/1999, potrivit cărora reprezentanţii salariaţilor în Comisia de disciplină sunt desemnaţi prin votul majorităţii funcţionarilor publici din respectiva autoritate.
Astfel, s-a motivat, că din moment ce Comisia a avut o alcătuire nelegală, întreaga sa activitate de cercetare disciplinară şi actele încheiate sunt lovite de nulitate, ceea ce atrage şi nulitatea actului administrativ de sancţionare, la baza căruia au stat.
Raţionamentul instanţei de fond este judicios bazându-se pe principiul legalităţii organizării şi activităţii administraţiei publice, potrivit căruia structurile administrative trebuie organizate şi trebuie să-şi desfăşoare activitatea pe baza legii şi pentru executarea legii.
Astfel fiind, soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, fiind de prisos cercetarea motivului de recurs care vizează fondul cauzei şi temeinicia/netemeinicia răspunderii disciplinare reţinute în sarcina reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.R.V.C. în numele şi pentru A.N.V., împotriva sentinţei civile nr. 612/ CA din 20 septembrie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 634/2007. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 64/2007. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
