ICCJ. Decizia nr. 10/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 10/2008
Dosar nr.2266/2/2007
Şedinţa publică din 8 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa civilă nr. 1429 din 29 mai 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta C.A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Ministerul Economiei şi Finanţelor, obligându-i pe primii doi pârâţi la plata către reclamantă a primelor de concediu pentru perioada 2004-2006, actualizate în raport cu rata inflaţiei. De asemenea, a fost admisă cererea de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor, fiind obligată această autoritate să aloce fondurile necesare plăţii sumelor la care au fost obligaţi cei doi pârâţi.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că suspendarea în mod succesiv, prin legile anuale de aprobare a bugetului de stat, a plăţii primei de concediu nu echivalează cu înlăturarea existenţei dreptului respectiv, acesta neputând fi golit de substanţa sa.
De asemenea, instanţa de fond a apreciat ca fiind întemeiată cererea de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor, reţinând că plata drepturilor ce se cuvin reclamantei nu ar fi posibilă dacă autorităţile debitoare nu ar primi în bugetul propriu sumele respective iar chematul în garanţie are un rol hotărâtor la elaborarea bugetului.
Împotriva acestei soluţii, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâtul-chemat în garanţie Ministerul Economiei şi Finanţelor, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului, se arată, în esenţă, că în mod greşit a fost admisă acţiunea faţă de Ministerul Economiei şi Finanţelor, acesta neavând calitate procesuală pasivă în cauză, pe de o parte, şi că, de asemenea, în mod greşit a fost admisă cererea de chemare în garanţie a acestei autorităţi.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Instanţa de fond s-a pronunţat fără a reţine lipsa calităţii procesuale pasive a Ministerului Economiei şi Finanţelor, între acest pârât şi persoana obligată în raportul juridic dedus judecăţii neexistând identitate, în lipsa unor raporturi de serviciu între această autoritate şi reclamantă. Or, numai existenţa unor astfel de raporturi juridice poate justifica legitimarea procesuală pasivă în cauză a unei autorităţi sau instituţii publice, având în vedere că dreptul la prima de concediu - ce constituie obiectul acţiunii în speţa de faţă - este un drept de natură salarială.
Cu privire la cererea de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor, se va reţine, de asemenea, că în mod greşit a fost admisă aceasta de către instanţa de fond.
Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 60 alin. (1) din C. proc. civ., „Partea poate să cheme în garanţie o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenţii cu o cerere în garanţie sau în despăgubire".
Or, în cauză, între autoritatea chemată în garanţie, Ministerul Economiei şi Finanţelor şi autorităţile pârâte nu există un raport juridic obligaţional, atribuţiile în materia bugetului de stat, stabilite în sarcina Ministerului Economiei şi Finanţelor de art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, neputând constitui fundamentul unui asemenea raport.
Mai mult decât atât, conform art. 34 din actul normativ sus menţionat, „Ordonatorii principali de credite (cum sunt şi autorităţile pârâte — n.r.) au obligaţia ca până la data de 15 iulie a fiecărui an să depună la Ministerul Economiei şi Finanţelor propunerile pentru proiectul de buget şi anexele la acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli, şi estimările pentru următorii 3 ani, comunicate potrivit art. 33, însoţite de documentaţii şi fundamentări detaliate" (alin. 1) iar „Ministerul Economiei şi Finanţelor examinează proiectele de buget şi poartă discuţii cu ordonatorii principali de credite asupra acestora. În caz de divergenţă hotărăşte Guvernul".
Pentru motivele arătate, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va fi admis recursul şi modificată sentinţa atacată, în parte, în sensul respingerii acţiunii reclamantei faţă de pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor, pentru lipsa calităţii procesuale pasive; de asemenea, va fi respinsă, ca neîntemeiată, cererea de chemare în garanţie a pârâtului Ministerul Economiei şi Finanţelor, formulată de către pârâtul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate, ca fiind temeinice şi legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor împotriva sentinţei civile nr. 1429 din 29 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică, în parte, sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea reclamantei C.A., faţă de pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Respinge cererea de chemare în garanţie a aceluiaşi pârât, de către pârâtul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, ca neîntemeiată.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2393/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1001/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
