ICCJ. Decizia nr. 2393/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2393/2008
Dosar nr.1327/2/2007
Şedinţa publică din 11 iunie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 22 februarie 2007, reclamantul M.E.C.T. a chemat în judecată C.N.C.D., solicitând anularea parţială a Hotărârii emise de acesta cu nr. 323 din 21 noiembrie 2006, în ceea ce priveşte pct. 2.
În motivarea cererii, reclamantul a susţinut că prin acest punct i s-a recomandat să elaboreze şi să implemeteze o normă internă prin care să reglementeze prezenţa simbolurilor religioase în instituţiile de învăţământ public,normă fundamentată pe principii cum ar fi:
- respectarea drepturilor părinţilor de a asigura educaţia copiilor potrivit convingerilor religioase şi filozofice;
- asigurarea libertăţii de religie, conştiinţă şi convingere a tuturor copiilor în condiţii de egalitate şi,
- afişarea simbolurilor religioase doar în cursul orelor de religie sau în spaţiile destinate exclusiv învăţământului religios.
Nu numai că în unităţile de învăţământ se realizează procesul educaţional, întemeiat pe tradiţii umaniste, pe valorile democratice şi pe aspiraţiile societăţii româneşti, statul păstrându-şi neutralitatea în acest domeniu,dar disciplina religie şi simbolistica însemnelor religioase se studiază în cadrul orelor de religie, iar existenţa acestor însemne în afara acestor ore, nu îngrădeşte libertatea de conştiinţă sau religioasă a elevilor. Mai mult, Decizia afişării acestor simboluri se bazează exclusiv pe Decizia comunităţii educaţionale formate din profesori, elevi şi părinţi, garantând astfel libertatea de conştiinţă manifestată prin dreptul de a alege.
În opinia reclamantei, o asemenea hotărâre justificată în mod tendenţios şi nedovedit pe prezenţa nelimitată şi necontrolată în instituţiile publice de învăţământ a simbolurilor religioase, cum sunt icoanele încalcă de fapt principiul laicităţii statului şi libertatea de conştiinţă, fiind prin ea însăşi un fapt de discriminare.
O astfel de recomandare, vizează tocmai intervenţia statului într-un domeniu în care atât normele europene cât şi Constituţia României recomandă şi prevăd neutralitatea acestuia - tocmai în scopul de a da eficienţă principiului liberei conştiinţe.
În cauză s-a formulat o cerere de intervenţie în interes propriu de către M.E., respinsă prin încheierea din 20 martie 2007.
Prin sentinţa civilă nr. 1685 din 15 iunie 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de M.E.C.T. reţinând pentru aceasta că prin recomandarea făcută la pct. 2 din Hotărârea nr. 323 din 21 noiembrie 2006, Colegiul Director al C.N.C.D. nu a creat nici o obligaţie în sarcina acestuia, nefiind vorba de o situaţie discriminatorie, şi a ales să adopte o astfel de îndrumare cu scopul de a preîntâmpina încălcarea laicităţii statului şi liberei conştiinţe, creând astfel un cadru care să asigure pluralismul credinţelor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs M.E.C.T., recurs susţinut de Asociaţia Pro-Vita pentru Născuţi şi Nenăscuţi Bucureşti, care a formulat cererea de intervenţie accesorie.
Motivându-şi recursul M.E.C.T. a susţinut că hotărârea atacată este data cu aplicarea greşită a legii.
Deşi norma de recomandare prevăzută de pct. 2 din Hotărârea nr. 323 din 21 noiembrie 2006 a C.N.C.D., îndrumă M.E.C.T. să elaboreze şi să implementeze printr-o circulară sau înştiinţare,prezenta simbolurilor religioase în instituţiile de învăţământ public în sensul afişării acestora numai în cursul orelor de religie sau în spaţiile destinate exclusiv învăţământului religios, în condiţiile în care nu se reţine o situaţie de fapt discriminatorie în domeniu, instanţa fondului reţine cu uşurinţă că de fapt ea nu instituie nici un fel de obligaţie în sarcina M.E.C.T., care poate sau nu să ţină cont de ea, având în vedere caracterul pur preventiv.
Or, în condiţiile în care nu s-a constatat o discriminare ci exista numai temerea cu privire la posibilitatea încălcării principului laicităţii,o asemenea recomandare chiar dacă nu are caracter obligatoriu, are un puternic impact social care obliga M.E.C.T. să ia o anumită poziţie, cu atât mai mult cu cât potrivit atribuţiilor pe care i le conferă legea, el nu poate decât să emită ordine şi instrucţiuni în aplicarea acesteia.
Analizând legalitatea şi temeinicia hotărârii pronunţate în raport de criticile formulate urmează a se reţine că acestea se justifică.
Prin petiţia adresată C.N.C.D., M.E. a sesizat faptul că afişarea în unităţile de învăţământ public a simbolurilor religioase constituie discriminare împotriva persoanelor agnostice sau de alte confesiuni, care generează o atmosferă ostilă şi degradantă afectând dreptul la demnitatea personală a tuturor copiilor, prin transmiterea valorilor de inferiorizare a femeilor, practicate de religia în cauză.
Prin aceiaşi petiţie s-a solicitat retragerea simbolurilor religioase din instituţiile de învăţământ public din România, cu excepţia admiterii lor doar în orele facultative de religie.
Prin Hotărârea nr. 323 din 21 noiembrie 2006, C.N.C.D. a reţinut că nu se poate pronunţa în legătură cu capătul de petiţie privind constatarea discriminării, având în vedere că printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă - Decizia nr. 1197 din 20 iunie 2006 a Curţii de Ploieşti, s-a apreciat cu autoritate de lucru judecat că „prezenţa simbolurilor religioase în instituţiile de învăţământ nu încalcă drepturile fundamentale la libertatea de conştiinţă, gîndirea şi libertatea credinţelor religioase, respectiv a egalităţii în drepturi a elevilor şi nu reprezintă o situaţie discriminatorie, întrucât nu li se impune copiilor care nu împărtăşesc aceste convingeri religioase să fie adepţi".
Aceasta cu atât mai mult cu cât prin dispoziţiile Legii nr. 84/1995, legea învăţământului, art. 9 alin. (2) se prevede caracterul facultativ al orelor de religie, oricare dintre elevi putând solicita în mod legal să nu le frecventeze.
În ce priveşte solicitarea înlăturării simbolurilor religioase din instituţiile de învăţământ din România, cu excepţia orelor facultative de religie, - C.N.C.D. - prin aceiaşi hotărâre la pct. 2, a admis să recomande M.E.C.T., „elaborarea şi implementarea unei norme interne prin care să reglementeze prezenta simbolurilor religioase în instituţiile de învăţământ public, în sensul afişării acestora doar în cursul orelor de religie sau în spaţiile destinate exclusiv învăţământului religios".
Fără a contesta rolul pe care C.N.C.D. îl are în domeniul prevenirii şi sancţionării faptelor de discriminare, măsurile pe care acesta le adoptă în exercitarea atribuţiilor specifice trebuie să respecte legea şi să fie în acord cu principiile constituţionale privind libertatea de conştiinţă, de gândire, a opiniilor şi credinţelor religioase, a autonomiei cultelor faţă de stat, precum şi cu normele C.E.D.O., care consacră neutralitatea statului în relaţia cu diferite religii, culte şi credinţe.
Cum în cauză deşi reţine inexistenţa unei situaţii discriminatorii precum şi faptul că în exercitarea funcţiilor pe care şi le asumă în domeniul învăţământului şi educaţiei, statul este obligat să respecte dreptul părinţilor de a asigura această educaţie conform propriilor convingeri religioase şi filozofice (Protocolul adiţional 1, la C.E.D.O), Colegiul Director al C.N.C.D. prin recomandarea făcută la pct. 2 din Hotărârea nr. 323/2006, impune tocmai intervenţia statului într-un domeniu în care Decizia afişării simbolurilor religioase în unităţile de învăţământ aparţine exclusiv comunităţii formate din profesori, elevi şi părinţi.
Procedând astfel C.N.C.D. încalcă dreptul la libertatea religioasă astfel cum acesta este consacrat de Constituţie şi recunoscut de C.E.D.O. şi aplicat de jurisprudenţa europeană (vezi cazul H. şi C. contra Bulgariei).
Încercând să creeze o aparenţă de legalitate a acestei recomandări C.N.C.D., a susţinut tendenţios şi fără nici o dovadă „existenţa în mod nelimitat şi necontrolat a simbolurilor religioase" deşi în acelaşi timp reţine astfel cum rezultă din considerentele hotărârii contestate, ca în România statul asigură libertatea învăţământului religios potrivit credinţelor specifice fiecărui cult - în şcolile de stat orele de religie având caracter facultativ, iar afişarea însemnelor religioase fiind stabilită exclusiv pentru Decizia profesorului, elevilor şi părinţilor.
În fine, deşi C.N.C.D., susţine că o asemenea recomandare nu produce efecte în sensul instituirii unor obligaţii în sarcina M.E.C.T., susţinere însuşită greşit şi de instanţa fondului, nu poate fi neglijat impactul social pe care aceasta îl are, obligând în fapt M.E.C.T. să adopte o poziţie sau alta, şi aceasta în condiţiile în care potrivit competenţelor ce sunt stabilite prin legea de organizare şi funcţionarea Legii nr. 84/1995, legea învăţământului, nu poate emite decât ordine şi instrucţiuni în aplicarea acesteia.
Astfel fiind, în raport de considerentele expuse urmează a se reţine ca recomandarea făcută de C.N.C.D. în absenţa unei situaţii de discriminare şi în condiţiile în care se recunoaşte existenţa în domeniu a unei legislaţii care respectă şi aplică întocmai normele europene cu privire la neutralitatea statului şi a instituţiilor de învăţământ în relaţia cu diferite religii, culte şi credinţe, este vădit nelegală.
Prin urmare, recursul declarat de M.E.C.T. împotriva sentinţei nr. 1956 din 18 iulie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, precum şi cererea de intervenţie accesorie formulată în interesul recurentului de către Asociaţia Pro-Vita pentru Născuţi şi Nenăscuţi" Bucureşti, urmează a fi admise şi în raport de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., casată hotărârea recurată şi pe fond, admisă acţiunea M.E.C.T. astfel cum a fost formulată.
În ce priveşte recursul declarat de M.E. împotriva încheierii Curţii de Apel Ploieşti din 20 martie 2007 prin care i-a fost respinsă cererea de intervenţie în interes propriu, urmează a fi respins ca nefondat reţinând ca legal şi temeinic, instanţa fondului a apreciat că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 49 alin. (2) C. proc. civ. în sensul dovedirii unui drept personal care raportat la obiectul pricinii ar fi putut face obiectul cercetării judecătoreşti, aceasta cu atât mai mult cu cât intervenientul nu a înţeles să conteste hotărârea Colegiului Director al C.N.C.D.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.E.C.T. împotriva sentinţei civile nr. 1685 din 15 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Admite cererea de intervenţie accesorie formulată în interesul recurentului M.E.C.T. de Asociaţia Pro-Vita pentru Născuţi şi Nenăscuţi. Casează sentinţa atacată.
Admite acţiunea şi anulează pct. 2 din Hotărârea nr. 323 din 21 noiembrie 2006 emisă de pârâtul C.N.C.D.
Respinge ca nefondat recursul declarat de M.E. împotriva încheierii din 20 martie 2007 pronunţată de aceeaşi instanţă şi împotriva sentinţei civile nr. 1685 din 15 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 48712009/2008. Contencios. Obligare emitere... | ICCJ. Decizia nr. 10/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi.... → |
|---|
