ICCJ. Decizia nr. 2386/2008. Contencios
| Comentarii |
|
Prin hotărârea din 4 iunie 2008, Biroul Electoral Central pentru alegerea autorităților administrației publice locale 2008 a admis contestațiile formulate de: Partidul "R.M." - Filiala Ș.J., Partidul Romilor "P.E." - Sucursala Ș.J., Partidul Național Liberal - Organizația Ș.J., Partidul Conservator - Filiala Ș.J., Partidul "N.G.C.D." Ilfov, prin care aceste formațiuni politice au solicitat anularea alegerilor de la 1 iunie 2008 desfășurate în Circumscripția Electorală nr. X Comuna Ș.J., județul Ilfov, pe motiv de fraudă electorală.
în consecință, a anulat alegerile pentru primar, consiliul local, președintele consiliului județean și consiliul județean din Circumscripția Electorală nr. X Comuna Ș.J., județul Ilfov și a dispus repetarea scrutinului pentru data de 15 iunie 2008, în aceleași condiții, folosindu-se aceleași liste electorale și aceleași liste de candidați și candidaturi independente.
Contestațiile au fost soluționate sub incidența dispozițiilor art. 37 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, conform cărora Biroul Electoral Central soluționează sesizările referitoare la frauda electorală, putând dispune anularea alegerilor dintr-o circumscripție electorală și repetarea scrutinului.
împotriva acestei hotărâri a depus o contestație Partidul Social Democrat - Organizația Județeană I., formulându-și cererea ca "recurs" împotriva hotărârii Biroului Electoral Central și adresând-o secției de contencios administrativ și fiscal a înaltei Curți de Casație și Justiție.
La termenul de astăzi, înalta Curte și-a invocat din oficiu necompetența materială în soluționarea cererii de recurs de față.
în combaterea excepției, contestatoarea recurentă a susținut că a înțeles să-și califice contestația ca fiind calea de atac a recursului pe baza unei analogii a hotărârii Biroului Electoral Central cu hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii prevăzută de dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii republicată în 2005, cu completările și modificările ulterioare.
Susținerile contestatoarei-recurente nu pot fi reținute ca fondate.
I. Excepția necompetenței materiale este întemeiată.
Presupunând corectă formal terminologia folosită în cerere de formațiunea politică petentă, aceea de "recurs", Curtea de față constată că nu există un text legal care să atribuie înaltei Curți de Casație și Justiție competența de soluționare a lui, având în vedere următoarele:
1.Potrivit dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară republicată în 2005, cu completările și modificările ulterioare: "secția civilă și de proprietate intelectuală, secția penală, secția comercială și secția de contencios administrativ și fiscal ale înaltei Curți de Casație și Justiție judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de Curțile de Apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".
în ceea ce privește teza a doua a textului de mai sus: "și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege", raportată la problema de competență materială pusă în cauză prin comparație de către petentă, se pot constata doar două situații de similitudine:
- întâi, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004, hotărârile plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor pot fi atacate cu recurs, de orice persoană interesată, la secția de contencios administrativ și fiscal a înaltei Curți de Casație și Justiție.
- al doilea, potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (2) din Legea nr. 67/2004, coroborate cu cele ale alin. (1) și (3) ale aceluiași art., numai contestațiile asupra modului de organizare și asupra componenței Biroului Electoral Central se soluționează de către înalta Curte de Casație și Justiție printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă.
Așadar, o analogie a căii de atac prevăzute de dispozițiile art. 39 alin. (2) teza a IV-a din Legea nr. 67/2004 cu recursul prevăzut de dispozițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 este posibilă teoretic numai în acest caz.
2. Nu există în conținutul Legii nr. 67/2004 un text care să prevadă - similar dispozițiilor art. 39 - că hotărârile Biroului Electoral Central pronunțate în soluționarea sesizărilor privitoare la frauda electorală [în condițiile art. 37 alin. (1) lit. h) și alin. (3) și (4)] sunt supuse recursului la înalta Curte de Casație și Justiție.
Ca urmare, în lipsa unui text expres, aplicarea prin analogie a dispozițiilor art. 39 alin. (2) teza a IV-a din Legea nr. 67/2004 la situația prevăzută de dispozițiile art. 37 din lege nu se poate face.
Cu atât mai mult, o asemenea aplicare prin analogie nu se va putea face, în materie de competență materială, între două texte din două legi speciale diferite: Legea nr. 67/2004 și Legea nr. 317/2004.
II. Curtea de față, ca o consecință a constatării necompetenței materiale ca instanță de recurs, conform celor mai sus arătate, în aplicarea dispozițiilor art. 158 alin. (1) C. proc. civ., consideră legitim și imperativ să califice natura cererii formulată de formațiunea politică petentă în cauza de față, operațiune premergătoare necesară stabilirii instanței competente.
în soluționarea acestei probleme, Curtea reține:
- Sub aspectul calificării birourilor electorale în general și a Biroului Electoral Central în special ca "autorități publice" emitente ale unor acte administrative se constată că aceste entități cu o existență limitată, astfel cum sunt conturate în Legea nr. 67/2004, nu se încadrează în sensul strict al termenului, astfel cum este el definit de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ cu completările și modificările ulterioare.
Totuși, potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (3) din Legea nr. 67/2004, membrii acestor birouri exercită "o funcție ce implică autoritatea de stat", ceea ce conferă biroului însuși calitatea de autoritate publică.
- Chiar și în aceste circumstanțe de imprecizie terminologică a legii speciale, este cert că activitatea Biroului Electoral Central, pe baza dispozițiilor art. 37 din Legea nr. 67/2004, poate fi asimilată celei a unei autorități publice centrale, iar atribuția pe care o exercită în soluționarea sesizărilor privitoare la frauda electorală - în procedura prevăzută de dispozițiile art. 37 alin. (1) lit. h) și alin. (3) și (4) din Legea nr. 67/2004 - se circumscrie unei "jurisdicții administrative speciale", astfel cum este ea definită de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 554/2004.
- în consecință, și hotărârea emisă de Biroul Electoral Central, în soluționarea unei cereri de anulare a alegerilor dintr-o circumscripție electorală are natura juridică a unui "act administrativ jurisdicțional*, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 554/2004.
Așa fiind, înalta Curte constată că, din punct de vedere formal, contestația formulată în cauza de față este supusă cadrului procedural special prevăzut de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, dispozițiilor art. 1 alin. (1) din aceasta, iar sub aspectul competenței materiale sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a doua din lege, conform cărora litigiile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale Curților de Apel.
Ca urmare, Curtea a constatat că în cauza de față competența materială în soluționarea cererii aparține Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, inclusiv cu privire la cererile ulterioare și incidentele procedurale invocate astăzi, înaintea dezbaterilor asupra competenței, în fața înaltei Curți.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2684/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1289/2008. Contencios → |
|---|
