ICCJ. Decizia nr. 2684/2008. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 25/F/CA/2008 pronunțată la data de 3 martie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C.D. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative București și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, acțiune având ca obiect anularea Ordinului Ministrului Reformei Administrative din 24 august 2007 prin care a fost retrogradat la funcția de agent șef de poliție, obligarea la plata diferențelor de salarii și plata unor daune morale în valoare de 20.000 RON.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în cazul reclamantului, absolvent al școlii de subofițeri de Poliție "V.L." Câmpina, cursuri care sunt echivalente studiilor postliceale iar nu studiilor universitare, s-a făcut o corectă aplicare a art. 73 alin. (8) raportat la art. 73 alin. (1) și art. 14 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, în sensul că încadrarea în categoria B - corpul agenților de poliție, cu gradul profesional de "agent șef principal de poliție" efectuată prin Ordinul din 24 august 2007 este corespunzătoare studiilor sale.
împotriva acestei sentințe, a declarat recurs în termenul prevăzut de lege reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv "hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii".
A fost invocat și art. 3041C. proc. civ. instanța de recurs urmând să analizeze cauza sub toate aspectele.
în motivele de recurs formulate, recurentul susține în esență următoarele:
- nu au fost avute în vedere de către instanța de fond dispozițiile art. 72 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, potrivit cărora "pe data intrării în vigoare a prezentei legi polițiștilor aflați în funcție nu le sunt aplicabile dispozițiile acesteia privind condițiile de studiu și stagiu în grad, cu excepția cazurilor în care aceștia fac obiectul unei avansări sau promovări".
în condițiile în care a dorit să rămână în funcția pe care o ocupa la data intrării în vigoare a legii, nu i se aplică dispozițiile acesteia, cerința studiilor superioare într-o anumită perioadă de timp - 5 ani de la intrarea în vigoare a Legii nr. 360/2002, fiind prevăzută doar pentru polițiștii care promovează sau avansează în funcție cât și pentru cei care participă la concurs pentru ocuparea funcțiilor vacante.
- instanța de fond a dat o interpretare greșită noțiunii de echivalare, art. 73 A din Legea nr. 360/2002, arătând obligativitatea echivalării în grad și în concret pentru fiecare caz în parte cu ce grade profesionale vor fi echivalate.
- ordinul emis este nelegal și pentru că încalcă principiul stabilității pe funcții, principiu ce vizează implicit stabilitatea financiară, și totodată încalcă art. 16 din Constituție referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților fără privilegii și discriminări și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care interzice discriminarea, art. 17 din convenție care interzice abuzul de drept și art. 18 din aceeași convenție care interzice restrângerea exercițiului unor drepturi. Este încălcat și art. 14 din C. muncii care se referă la protecția socială a muncii.
- degradarea sa din funcție a avut un impact material prin reducerea veniturilor din salariu și unul moral de natură psihologică, cu consecințe grave sub aspect profesional, juridic, social, pecuniar.
Intimatul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond.
Recursul este nefondat, astfel cum se va arăta în continuare.
Actul administrativ atacat pe calea contenciosului administrativ de către recurentul - reclamant îl reprezintă Ordinul Ministrului Internelor și Reformei Administrative din 24 august 2007, prin care acesta a fost retrogradat de la gradul de inspector principal la gradul de agent șef de poliție, fiind trecut de la categoria A - Corpul ofițerilor de poliție și care cuprinde ofițeri de poliție cu studii superioare la categoria B, corpul agenților de poliție și care cuprinde agenții de poliție cu studii liceale sau postliceale cu diplomă, cele două categorii fiind definite de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 în raport cu nivelul studiilor necesare funcției.
Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, intrată în vigoare la 24 august 2002, în art. 73 alin. (8) a prevăzut în mod expres că "perioada acordată polițiștilor pentru definitivarea studiilor necesare echivalării în gradele corespunzătoare funcției pe care o dețin este de 5 (cinci) ani de la data intrării în vigoare a legii".
Recurentul-reclamant, absolvent al cursurilor Școlii de Subofițeri de Poliție "V.L." Câmpina, cursuri care sunt echivalente studiilor postliceale și nu celor universitare de lungă sau scurtă durată, a fost trecut pe funcția de agent șef de poliție, în aplicarea dispozițiilor art. 73 alin. (4) din Legea nr. 360/2002, potrivit cărora "polițiștii ofițeri care nu au absolvit studii superioare de scurtă durată sau de lungă durată cu diplomă vor fi încadrați în funcții potrivit gradelor profesionale echivalente".
Câtă vreme legiuitorul a prevăzut un termen limită - 5 ani de la intrarea în vigoare a legii, în care polițiștii să-și definitiveze studiile necesare echivalării în gradele corespunzătoare funcției pe care o dețineau, iar recurentul - reclamant nu și-a îndeplinit această obligație în termenul respectiv, în mod just a fost trecut din funcția de inspector șef pe o altă funcție, aceea de agent șef de poliție corespunzător studiilor pe care le avea la momentul emiterii ordinului.
Referitor la susținerea recurentului-reclamant în sensul că "la data intrării în vigoare a Legii nr. 360/2002, polițiștilor aflați în funcție nu le erau aplicabile dispozițiile acestei legi privind condițiile de studiu și stagiu în grad, cu excepția cazurilor în care aceștia făceau obiectul unei avansări sau promovări", trebuie precizat că într-adevăr acestora nu le erau aplicabile dispozițiile privitoare la condițiile de studii impuse de art. 14 alin. (1) din acest act normativ, fiind păstrați în funcțiile deținute, dar cu o condiție, aceea că în termen de 5 ani de la momentul intrării în vigoare a legii să-și definitiveze studiile necesare echivalării în gradele corespunzătoare funcției pe care o dețineau.
Textul art. 73 alin. (8) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Polițistului prevede că: "dacă după expirarea perioadei de 5 (cinci) ani polițiștii nu și-au definitivat studiile necesare echivalării în gradele profesionale pe care le au, ofițerii de poliție vor fi încadrați în categorii și grade profesionale corespunzătoare pregătirii".
Gradul profesional echivalent este cel de agent șef de poliție, funcție ce face parte din categoria B - corpul agenților de poliție, corespunzător studiilor pe care recurentul - reclamant le avea la momentul emiterii ordinului.
Cât privește sintagma "menținerea drepturilor câștigate anterior", de care vorbește art. 73 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 și pe care o susține recurentul - reclamant, aceasta trebuie interpretată în sensul că aceste drepturi, inclusiv cele privind salarizarea s-au menținut doar pe perioada celor cinci ani acordați de lege pentru dobândirea studiilor și nu permanent, indiferent de finalizarea sau nu a studiilor necesare păstrării funcției pe care erau încadrați.
Așadar, interpretarea dată legislației incidente în cauză de către instanța de judecată, este una legală, în mod corect, statuându-se asupra faptului că Ordinul Ministrului Internelor și Reformei Administrative din 24 august 2008 a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
Criticile recurentului - reclamant referitoare la încălcarea de către instanța fondului a principiului stabilității pe funcție, cel al nediscriminării și al protecției sociale a muncii sunt fără relevanță în cauză, aplicabilitatea acestora fiind admisă numai atunci când instanța ar fi procedat la o încălcare flagrantă a dispozițiilor legale ce reglementează materia asupra discuției în speță, or așa cum s-a arătat, legea a fost corect interpretată și aplicată.
Pentru toate aceste considerente recursul declarat de reclamantul C.D. s-a privit ca nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ. a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3127/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2386/2008. Contencios → |
|---|
