ICCJ. Decizia nr. 4030/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4030/2008
Dosar nr. 5751/2/2007
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, SC D.T.T.T. SRL, a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 2986/2007 din 22 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, solicitând admiterea recursului şi modificarea sentinţei recurate în sensul admiterii cererii şi anularea Deciziei nr. 17933 din 18 iulie 2006 emisă de A.R.R.
În motivarea recursului, petenta a susţinut că Decizia nr. 17933 din 18 iunie 2006 de suspendare a unei copii conforme a licenţei de transport, a fost luată în urma unei sancţiuni contravenţionale aplicată prin procesul-verbal seria zzz şi deşi legea contravenţională a fost modificată „într-o variantă mai favorabilă", care nu mai includea contravenţia constatată în categoria abaterilor grave pentru care se dispune suspendarea copiei conforme a licenţei de transport, instanţa de fond a ignorat motivarea recurentei bazată pe aplicarea legii contravenţionale mai favorabile.
Recurenta a susţinut că în aplicarea OUG nr. 109/2005 ce a fost aprobată prin Legea nr. 102/2006 s-a păstrat aceleaşi prevederi ale art. 20 cu privire la suspendarea copiei conforme a licenţei de transport dar a aprobat norme metodologice care implicit ar fi modificat art. 11 alin. (2) din O.M.T.C.T. nr. 1892/2006 şi astfel nemaiexistând fapta prevăzută de art. 11 alin. (2) lit. w) sancţionarea lor iniţială nu ar mai exista.
Recurenta solicită (potrivit art. 15 din Constituţie) aplicarea legii contravenţionale mai favorabile respectiv O.M.T.C.T. nr. 1892/2006 care numai prevede ca abatere gravă „nerespectarea obligaţiilor privind transportul rutier de persoane prin servicii regulate, servicii regulate speciale şi servicii ocazionale" aşa cum se prevedea prin O.M.T.C.T. nr. 1987/2005 (art. 11 alin. (2) lit. w)) în temeiul căruia a fost luată Decizia contestată.
A considerat recurentul că această aplicare se poate face întrucât în cauză nu a fost dată cu o decizie irevocabilă.
A precizat recurenta că Decizia contestată, a vătămat-o deci în mod greşit instanţa de fond a apreciat că actul administrativ nu-i vatămă un drept recunoscut de lege.
Sub acest aspect susţine recurentă că suspendându-i-se copia conformă a licenţei de transport pentru o perioadă de 30 de zile a împiedicat-o să realizeze profit pe parcursul celor 30 de zile.
Din actele cauzei Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prin sentinţa civilă nr. 2986 din 22 noiembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în fond după casare a respins acţiunea formulată de reclamantul SC D.T.T.T. SRL, în contradictoriu cu M.T.C.T. – A.R.R., ca neîntemeiată.
Instanţa de fond a reţinut că recurenta-reclamantă a solicitat în contradictoriu cu intimatul-pârât anularea Deciziei nr. 17933 din 18 iulie 2006 emisă de intimat şi suspendarea acesteia până la soluţionarea contestaţiei.
Recurenta a precizat în faţa instanţei de fond că prin procesul-verbal nr. xx, A.R.R i-a aplicat sancţiunea amenzii contravenţionale de 1.000 lei pentru nerespectarea graficului de circulaţie conţinut în caietul de sarcini al licitaţiei de traseu, faptă sancţionată de art. 58 lit. j) din OUG nr. 109/2005 privind transportul rutier. Recurenta - reclamanta a precizat, că în fond după casare prin sentinţa civilă nr. 5004 din 18 octombrie 2007 a Judecătoriei Sibiu s-a respins acţiunea reclamantei SC D.T.T.T. SRL, în contradictoriu cu M.T.C.T. – A.R.R., ca neîntemeiată.
Acţiunea ce a determinat pronunţarea acestei sentinţe aprivit anularea deciziei nr. 17933 din 18 iulie 2006 şi suspendarea acesteia până la soluţionarea contestaţiei. Decizia a fost emisă în baza procesului-verbal nr. xx emis de Autoritatea Rutieră Română care a aplicat sancţiunea amenzii de 1.000 lei pentru nerespectarea graficului de circulaţie, conţinut în caietul de sarcini al licitaţiei de traseu, faptă sancţionată de art. 58 lit. j) din OUG nr. 109/2005 privind transportul rutier.
Din actele cauzei, Înalta curte de Casaţie şi Justiţie constată că sentinţa civilă nr. 2986 din 22 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, este legală şi temeinică astfel încât recursul declarat va fi respins.
În mod corect s-a reţinut că cererea privind suspendarea deciziei contestate, a rămasă fără obiect, deoarece termenul pentru care se dispusese suspendarea licenţei de transport a reclamantei, pe o perioadă de 30 de zile a expirat.
Decizia nr. 17933 din 18 iulie 2006 emisă de intimată, prin care s-a dispus suspendarea pe o perioadă de 30 de zile a licenţei de transport, eliberată reclamantei, este un act administrativ legal emis, în condiţiile în care s-a constatat prin procesul verbal de contravenţie seria zzz, că reclamanta a fost sancţionată cu amendă contravenţională de 1.000 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute art. 58 lit. j) din OUG nr. 109/2005.
De altfel prin sentinţa civilă nr. 5004 din 18 octombrie 2007 pronunţată de Judecătoria Sibiu şi s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de reclamantă, constatându-se că reclamanta nu a respectat prevederile caietului de sarcini al licenţei de traseu şi a graficului de circulaţie, conţinut în acesta.
Deci în mod corect la data întocmirii actelor administrative s-a constat de organele îndreptăţite legal că recurenta a avut deficienţe grave, în legătură cu siguranţa transportului rutier de persoane, s-a luat măsura de suspendare şi a fost obligată reclamanta prin Decizia contestată să predea copia conformă a licenţei de transport, (care se poate reacorda după remedierea deficienţelor). Copia licenţei nu a fost înmânată de reclamantă.
Deci la momentul soluţionării cauzei în mod corect instanţa de fond a constatat că actul administrativ s-a emis în mod legal, reaprecierea gravităţii faptei de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie neputându-se efectua în condiţiile în care la momentul comiterii faptelor, actele administrative au fost emise legal deci nu există motive de anulare a actului administrativ contestat.
Actul administrativ contestat a fost emis în vederea executării legii respectiv a Ordinului M.T.C.T. nr. 1987/2005, act normativ în vigoare la momentul comiterii faptei, pe care legiuitorul a înţeles să o califice ca abatere gravă, şi a produs efecte astfel încât invocarea art. 15 din Constituţie, este neîntemeiată.
În cauză suntem în procedura prevăzută în contencios administrativ iar nu în procedura de soluţionare a plângerilor contravenţionale astfel încât în mod corect instanţa de fond, în procedura d.
contencios administrativ, a pronunţat hotărârea contestată prin recurs.
Hotărârea atacată fiind legală şi temeinică, recursul declarat va fi respins conform art. 312 C. proc. civ., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC D.T.T.T. SRL, împotriva sentinţei civile nr. 2986 din 22 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, 12 noiembrie astăzi 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3853/2008. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 4060/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
