ICCJ. Decizia nr. 4060/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4060/2008
Dosar nr. 1318/54/2007
Şedinţa publică din 13 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 29 din 31 ianuarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 1318/54/2007, Curtea de Apel Craiova a admis acţiunea formulată de reclamantul C.I. împotriva pârâţilor Guvernul României şi C.L. Bumbeşti Piţic, judeţul Gorj şi în contradictoriu cu intervenientul M.I.R.A. a dispus anularea în parte a HG nr. 973/2002, anexa 23, poziţia 8 cu denumirea de D.S., cu privire la suprafaţa de 5,50 m/ 16 m.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Craiova a reţinut că din cuprinsul sentinţei nr. 1092 din 11 iulie 2002 rezultă că reclamantul C.I. este titularul dreptului de proprietate privată asupra terenului ce a fost inclus în anexa 23, pct. 8 din HG nr. 973/2002.
Instanţa de fond nu a ţinut seama de apărarea intervenientului accesoriu în sensul că sentinţa civilă invocată de reclamant în susţinerea dreptului său de proprietate este ulterioară hotărârii de consiliu local care face inventarierea bunurilor aparţinând comunei Bumbeşti - Piţic, întrucât, în raport de data adoptării HG nr. 973/2002, această sentinţă este anterioară.
La data adoptării hotărârii de Guvern, reclamantul justifica un interes născut şi actual, fiindu-i admisă acţiunea în constatarea dreptului său de proprietate.
S-a reţinut că nu s-a făcut dovada existenţei vreunuia dintre modurile de dobândire a proprietăţii publice iar efectele menţinerii din anexa nr. 23 din HG nr. 973/2002 ar echivala cu o expropriere abuzivă.
Au fost respinse ca nefondate şi susţinerile intervenientului referitoare la competenţa materială şi posibilitatea reclamantului de a formula acţiune în revendicare.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul Guvernul României, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ.
Recurentul consideră că instanţa de fond a respins în mod neîntemeiat excepţia tardivităţii acţiunii, deoarece în speţă nus-au respectat termenele prevăzute de art. 11 din Legea nr. 554/2004 modificată. Hotărârea atacată a fost publicată în M. Of. al României în data de 9 septembrie 2002, iar instanţa de contencios administrativ a fost sesizată la 4 mai 2007.
Pe fondul cauzei, recurentul consideră că HG nr. 973/2002 a fost adoptată conform prevederilor art. 107 din Constituţia României şi ale art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998.
La elaborarea actului au fost respectate prevederile Legii nr. 24/2000 şi HG nr. 555/2001.
Terenul în cauză are destinaţia de „drum stradal" şi este inclus la pct. III nr. 1 din Anexa la Legea nr. 213/1998.
Intimatul-reclamant nu invocă greşita delimitare a proprietăţii publice de proprietatea privată, ci încălcarea dreptului său de proprietate asupra unui imobil. Prin actul administrativ atacat nu se delimitează proprietatea unităţilor administrativ-teritoriale de proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice de drept privat, prin urmare, actul administrativ nu vatămă dreptul de proprietate al intimatului, deoarece potrivit dispoziţiilor Legii nr. 213/1998, acesta nu are natura constitutivă de drepturi de proprietate.
Împotriva aceleiaşi sentinţe a formulat recurs şi pârâtul C.L. Bumbeşti - Piţic, judeţul Gorj pentru unitatea administrativ - teritorială. S-au invocat prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul consideră că Legea nr. 554/2004 nu este aplicabilă speţei, deoarece potrivit principiului tempus regit actum, aceasta nu era în vigoare la data emiterii actului administrativ atacat.
În măsura în care instanţa de recurs apreciază că în cauză se aplică prevederile Legii nr. 554/2004, recurentul critică soluţia instanţei de fond sub aspectul respingerii excepţiei tardivităţii introducerii plângerii prealabile. Instanţa de fond a modificat textul de lege corespunzător, şi anume art. 7 alin. (7), transformându-l din „6 luni de la data emiterii actului" în „6 luni de la data comunicării actului administrativ".
Reclamantul cunoştea de cel puţin 3-4 ani conţinutul şi existenţa actelor administrative, dovadă fiind sentinţa nr. 1550 din 24 octombrie 2006 a Judecătoriei Novaci.
Reclamantul nu a formulat acţiunea în termenul prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cererii, recurentul critică sentinţa recurată sub aspectul neluării în considerare a susţinerilor intervenientului prin care se arată că sentinţa civilă nr. 1092/2002 este ulterioară C.L. Bumbeşti Piţic nr. 16/1999.
Reclamantul-intimat încearcă prin orice mijloace să obţină terenul pe care este amplasat drumul comunal D.C. 28 (fost D.S.), în acest sens acesta a deschis la J.N. o acţiune în revendicarea terenului.
Acţiunea a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 2138 din 5 decembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 1688/267/2007.
Şi intervenientul M.I.R.A. a formulat recurs împotriva sentinţei nr. 29 din 31 ianuarie 2008, indicând prevederile art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul-intervenient apreciază că hotărârea recurată este netemeinică şi nelegală. HG nr. 973/2002 este emisă în aplicarea dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998.
Prin HG nr. 973/2002 nu se delimitează proprietatea unităţilor administrativ-teritoriale de proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice de drept privat.
La baza HG nr. 973/2002 a stat inventarul întocmit şi aprobat de C.L. al comunei Bumbeşti Piţic în anul 1999, anterior pronunţării sentinţei civile nr. 1092 din 11 iulie 2002.
Data pronunţării sentinţei, respectiv 11 iulie 2002, nu coincide cu data de la care această hotărâre poate avea efect executoriu, fiind necesar ca instanţa de fond să se raporteze la data la care această hotărâre era susceptibilă de executare.
Instanţa de fond, deşi nu avea competenţa să se pronunţe cu privire la acest aspect, îşi întemeiază soluţia pe lipsa titlului valabil al statului.
Prevederile art. 23 din Legea nr. 213/1998 nu acordă instanţelor de contencios administrativ competenţa de a se pronunţa cu privire la existenţa şi valabilitatea titlului statului, compararea titlurilor de proprietate, respectiv cenzurarea valabilităţii titlului cu care unitatea administrativ-teritorială deţine imobilul fiind de competenţa instanţelor de drept comun.
Intimatul - reclamant C.I. a formulat întâmpinare la recursurile declarate.
Intimatul solicită respingerea recursurilor ca nefondate, considerând că:
1. HG nr. 973/2002 constituie un act cu caracter administrativ în sensul art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 şi în consecinţă, poate fi atacat oricând.
2. Prin sentinţa civilă nr. 1092/2002 s-a făcut dovada că reclamantul este proprietarul terenului, sentinţa a rămas irevocabilă la data de 27 iulie 2002, înainte de publicarea HG nr. 973/2002.
Identitatea dintre terenul în litigiu şi terenul cuprins în sentinţa civilă nr. 1092/2002 rezultă atât din recunoaşterile pârâţilor, cât şi din expertizele extrajudiciare ataşate.
Recurenţii nu au făcut dovada că terenul a devenit proprietate publică prin vreunul din modurile de dobândire a proprietăţii publice prevăzute de art. 7 din Legea nr. 213/1998.
În speţă este aplicabilă Legea nr. 554/2004, deoarece acţiunea a fost introdusă după intrarea în vigoare a legii.
Prin Decizia nr. 1881 din 19 iunie 2008 a Tribunalului Gorj s-a admis recursul împotriva sentinţei civile nr. 2138 din 5 decembrie 2007, s-a casat sentinţa şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:
1. Excepţia tardivităţii formulării acţiunii şi aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 554/2004.
Reclamantul a solicitat prin acţiunea ce face obiectul prezentei cauzei anularea anexei nr. 23 a HG nr. 973/2002 care a fost publicată în numărul 668 bis din M. Of. din 9 septembrie 2002.
M. Of. cu numărul bis este distribuit numai celor interesaţi şi este improbabil ca reclamantul să fi cunoscut că prin acest act administrativ s-a luat vreo măsură în ceea ce priveşte terenul în litigiu.
Actul administrativ unilateral atacat care este un act individual şi nu unul normativ, nu a fost comunicat reclamantului.
Din acest motiv, instanţa de fond a aplicat în mod corect prevederile art. 21 din Constituţia României şi art. 6 din C.E.D.O. în ceea ce priveşte respectarea accesului liber la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil şi a respins excepţia tardivităţii formulării acţiunii.
Acţiunea, deoarece a fost introdusă în termenul prevăzut de Legea nr. 554/2004 şi sub imperiul acestui act normativ, urmează regulile Legii nr. 554/2004, ale cărei dispoziţii sunt pe deplin aplicabile în speţă.
2. Cu privire la motivele de recurs referitoare la fondul pricinii
Terenul aflat la poziţia 8 din anexa 23 la HG nr. 973/2002 reprezintă „drum stradal D.S. 5", în prezent drumul comunal D.C. 28.
Drumul comunal sus-menţionat este rezultatul înfăptuirii reformei agrare din anul 1945, loturile fiind despărţite prin drumuri.
HG nr. 973/2002 atestă apartenenţa unor bunuri la domeniul public de interes local.
Procedura prevăzută de Legea nr. 213/1998 pentru atestarea domeniului public a fost respectată, neexistând nici un motiv de nulitate de ordin procedural.
Din înscrisurile depuse la dosar, inclusiv din rapoartele de expertiză extrajudiciare rezultă că terenul se înscrie la pct. III nr. 1 din Anexa la Legea nr. 213/1998 conform căreia: „domeniul public local al comunelor, oraşelor şi municipiilor este alcătuit din … drumurile comunale, vicinale şi străzile".
Sentinţa civilă nr. 1092 din 11 iulie 2002 devenită irevocabilă prin respingerea recursului, face nereală afirmaţia reclamantului în sensul că sentinţa este irevocabilă la 27 iulie 2002, şi nu face dovada absolută a dreptului de proprietate al reclamantului asupra terenului.
Hotărârea judecătorească trebuie coroborată cu celelalte probe ale dosarului.
Trebuie să ţinem seama că este vorba despre o acţiune în constatarea unei vânzări sub semnătură privată din anul 2000, iar soţia vânzătorului decedat a recunoscut numai suprafaţa 900 mp.
Hotărârea C.L. de inventariere a bunurilor aparţinând domeniului public al comunei Bumbeşti - Piţic a fost adoptată în anul 1999, anterior vânzării terenului sub semnătură privată.
Cum reclamantul a invocat împrejurarea necunoaşterii adoptării hotărârii de Guvern, iar instanţa a acceptat apărarea acestuia, se poate constata că nici recurenţii nu aveau cunoştinţă de vânzarea terenului printr-un act încheiat sub semnătură privată sau de pronunţarea sentinţei civile nr. 1092 din 11 iulie 2002, la care nu au fost parte.
Buna-credinţă se prezumă, iar în cauză nu s-a făcut dovada relei credinţe a recurenţilor sub acest aspect.
Instanţa de fond şi-a întemeiat soluţia pe aspecte ce ţin de soluţionarea unei acţiuni de drept comun, în revendicare, şi nu a unei acţiuni în contencios administrativ.
Aspectul nedovedirii preluării bunului de către stat în baza unui titlu valabil nu poate constitui motiv al admiterii acţiunii în contencios administrativ.
În vederea anulării unui act administrativ de tipul celui invocat în prezenta cauză interesează dovedirea nerespectării prevederilor Legii nr. 213/1998.
La speţă, aceste prevederi au fost întrutotul respectate. S-a dovedit că terenul intră în categoria celor prevăzute în anexa III, iar la data adoptării actului administrativ atacat şi a celui pregătitor nu există nici o cerere sau litigiu în care parte să fie recurenţii.
Analiza existenţei titlului valabil/nevalabil al statului excede unei asemenea acţiuni, fiind specifică acţiunii în revendicare, acţiune care există pe rolul instanţelor de drept comun.
În mod greşit, faţă de cele arătate, instanţa de fond a apreciat că în speţă înscrierea poz. 8 din anexa 23 din HG nr. 973/2002 ar echivala cu o expropriere abuzivă, apreciind că nu s-a făcut dovada preluării imobilului de către stat în baza unui titlu valabil.
Instanţa de fond nu a analizat condiţiile Legii nr. 213/1998 şi specificul actului administrativ de atestare a domeniului public, pronunţându-se ca o instanţă de drept comun, ce are a analiza o acţiune în revendicare.
Faţă de acestea, fiind întrunite prevederile art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ., urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., să se dispună admiterea recursurilor formulate.
În temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată se va casa hotărârea recurată şi se va respinge acţiunea reclamantului ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Guvernul României, de C.L. Bumbeşti - Piţic, judeţul Gorj şi de M.I.R.A. împotriva sentinţei civile nr. 29 din 31 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi pe fond respinge acţiunea formulată de C.I., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4030/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4153/2008. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
