ICCJ. Decizia nr. 464/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 464/2008
Dosar nr. 2016/2/2007
Şedinţa publică de la 7 februarie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti reclamanta C.V. a chemat in judecată Casa Judeţeană de Pensii Călăraşi-Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, solicitând anularea hotărârii emisă de pârâtă şi recunoaşterea dreptului său de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că a făcut dovada calităţii sale de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, deoarece s-a născut în localitatea în care părinţii săi au fost strămutaţi
În urma Tratatului de la Craiova şi beneficiază de prevederile actului normativ invocat, suferind aceleaşi persecuţii de natură etnică ca şi familia sa.
Prin sentinţa civilă nr. 1860 din 27 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă acţiunea reclamantei.
Pentru a pronunţa această hotărâre Curtea a reţinut faptul că reclamanta nu a făcut dovada persecuţiilor de natură etnică suferite de familia sa, astfel încât nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 1 din actul normativ indicat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând soluţia instanţei ca neîntemeiată şi nelegală.
A arătat, în cadrul motivelor de recurs dezvoltate, faptul că s-a născut la data de 10 septembrie 1942, în localitatea în care părinţii săi au fost strămutaţi ca urmare a Tratatului de la Craiova şi beneficiază de dispoziţiile Legii nr. 189/2000, datorită persecuţiilor de natură etnică suferite. A arătat faptul că familia sa a fost nevoită să părăsească localitatea de domiciliu, datorită Tratatului încheiat de autorităţi şi a depus la dosar aceleaşi înscrisuri depuse şi la instanţa de fond.
Recursul este fondat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va admite recursul declarat şi rejudecând cauza pe fond, va modifica sentinţa atacată, în sensul admiterii acţiunii reclamantei pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. l din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940-6 martie 1945 a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanţei, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral.
Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice şi prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod direct, dar şi aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecinţele acelei persecuţii.
Acesta este şi cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile care au decurs din aceasta situaţie.
Interpretarea pe care instanţa de fond a dat-o dispoziţiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, este restrictivă şi nu este în acord cu considerentele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, conform cărora „stabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter reparatoriu şi a persoanelor beneficiare ţine de opţiunea liberă a legiuitorului, cu condiţia să nu instituie tratament juridic diferit pentru persoane care se află în situaţii identice (...). Toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie beneficiază de aceleaşi drepturi";.
Din materialul probator existent la dosar rezultă faptul că intimata-reclamantă s-a născut în timpul refugiului părinţilor săi şi s-a făcut dovada schimbului de domiciliu intervenit în urma Tratatului de la Craiova, pe criterii etnice, rezultând dovada persecuţiilor de natură etnică suferite de familia sa, aşa cum dispun prevederile legale.
A admite teza formulată de intimata-pârâtă, prin întâmpinarea depusă la dosar, conform căreia numai persoanele născute la data strămutării pot beneficia de drepturile stabilite de lege, ar echivala cu acceptarea unui tratament discriminatoriu între părinţi şi copiii lor aflaţi în aceeaşi situaţie, în speţă aceea de strămutaţi, ceea ce ar însemna o interpretare restrictivă, strict formală a legii, de natură să conducă la încălcarea principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, precum şi al principiului de drept ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor prevăzute de art. 312 C. proc. civ., recursul declarat va fi admis şi rejudecând cauza pe fond, Înalta Curte va admite acţiunea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.V. împotriva sentinţei civile nr. 1860 din 27 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite acţiunea reclamantei C.V.
Dispune anularea hotărârii nr. 4711 din 15 decembrie 2006 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Călăraşi.
Obligă intimata să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască recurentei-reclamante drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 10 septembrie 1942-06 martie 1945, începând cu data de 01 noiembrie 2002.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 463/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 465/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi.... → |
|---|
