ICCJ. Decizia nr. 463/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 463/2008
Dosar nr. 1444/2/2007
Şedinţa publică de la 7 februarie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor şi actelor dosarului a constatat următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti reclamantul M.G. a chemat în judecată Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, Ministerul Finanţelor Publice şi T.M. - Preşedintele Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România solicitând anularea Regulamentului din 06 martie 2003, a Normelor privind activitatea de expertiză contabilă judiciară şi/sau Norma Profesională, precum şi anularea actelor care au stat la baza acestor acte arătate şi a solicitat obligarea pârâţilor la despăgubiri băneşti şi daune morale.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat, în esenţă, că sancţiunile disciplinare aplicate la 23 mai 2003, 14 octombrie 2005, 21 noiembrie 2005 şi 11 decembrie 2006 cu referire la exercitarea profesiei de expert contabil sunt abuzive şi nelegale.
De asemenea, a apreciat că actele normative contestate sunt nelegale, întrucât permit comisiei de disciplină să sancţioneze experţii contabili care nu se prezintă în faţa comisiei, conţin dispoziţii privind depăşirea limitei de vârstă până la care experţii să fie admişi şi contravin regulamentului de organizare şi funcţionare a Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, arătând şi faptul că actele respective cu caracter normativ nu au fost publicate în M. Of.
Prin sentinţa civilă nr. 1353 din 23 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respins capătul de cerere cu privire la anularea actelor administrative individuale ca fiind tardiv formulat, a fost respins capătul de cerere privind anularea Normelor privind activitatea de expertiză contabilă constatându-se intervenită puterea de lucru judecat, a fost respinsă cererea privind anularea Hotărârii nr. AA/2006 ca prematur formulată, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Ministerului Economiei şi Finanţelor şi respinsă acţiunea faţă de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane tară calitate procesuală, şi au fost respinse celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut faptul că Hotărârea din 14 octombrie 2005 a Comisiei Superioare de Disciplină, Hotărârea din 21 noiembrie 2005 a Comisiei de Disciplină şi Hotărârea din 10 februarie 2006 a Comisiei Superioare de Disciplină
Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, în raport de data introducerii acţiunii, 26 februarie 2007, precum şi în raport de prevederile contestate, au fost atacate cu depăşirea termenului de un an prevăzut imperativ de legea contenciosului administrativ.
Cu privire la solicitarea reclamantului de anulare a Hotărârii nr. AA din 11 decembrie 2006 emisă de Comisia de Disciplină prin care a fost sancţionat cu suspendarea dreptului de exercitare a profesiei de expert contabil pe o perioadă de 3 luni, s-a constatat că reclamantul a menţionat expres că a atacat acest act administrativ la data de 12 ianuarie 2007 la Comisia Superioară de Disciplină, iar contestaţia sa este în curs de soluţionare. Faţă de această precizare, Curtea constată cererea ca prematur formulată.
În ceea ce priveşte cererea de anulare a Normelor privind activitatea de expertiză contabilă, aprobate prin decizia din 11 decembrie 2002 Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, Curtea a reţinut faptul că există autoritate de lucru judecat în raport cu sentinţa civilă nr. 4533 din 25 octombrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 784 din 18 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, care s-a pronunţat pe acest aspect.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor şi admisă de instanţă, Curtea a constatat că actele ce fac obiectul cererii de chemare în judecată au fost emise de Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, iar între reclamant şi Ministerul Economiei şi Finanţelor nu există niciun raport juridic.
Cu privire la capetele de cerere privind anularea Regulamentului din 06 martie 2003 de organizare şi funcţionare a Comisiilor de Disciplină, a Normei nr. 35/2001 aprobate prin Hotărârea nr. BB/2000 şi nr. CC din 11 august 2001 a Consiliului Superior a Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, a Normei nr. 35/2001 şi nr. 3514.2 emise de Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, Curtea a reţinut că motivele de nelegalitate invocate de reclamant sunt generale, întrucât nu arată în concret ce prevedere este încălcată şi nu face referiri la dispoziţii nelegale din actele contestate, astfel încât capete de cerere privind anularea actelor normative emise de Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, sunt neîntemeiate şi au fost respinse ca atare.
Cu privire la cererea de acordare a daunelor materiale şi morale, Curtea le-a respins motivat de faptul că, fiind un capăt de cerere accesoriu, urmează calea principalului, care a fost respins, motiv pentru care nici aceste daune nu au fost acordate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul M.G. criticând sentinţa pronunţată ca netemeinică şi nelegală.
A arătat, în cadrul motivelor de recurs pe larg dezvoltate, faptul că prin încălcarea legii şi a regulamentului în materie, Comisia de Disciplină a Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, din care au făcut parte şi reprezentanţi ai Ministerului Finanţelor Publice, a stabilit prin actele administrative atacate sancţiuni disciplinare, pe care recurentul-reclamant le-a şi contestat la Comisia Superioară, dar nu au fost soluţionate potrivit legii. A precizat faptul că excepţiile privind lipsa calităţii procesuale pasive, a autorităţii de lucru judecat, a prematurităţii cererii sunt neîntemeiate şi în mod greşit au fost admise de instanţa fondului.
A arătat că la dosarul cauzei au fost depuse nenumărate înscrisuri care dovedesc netemeinicia susţinerilor intimatei-pârâte.
Pe fondul cauzei a arătat faptul că sancţiunile aplicate prin măsurile dispuse de intimatul-pârât nu s-au încadrat în regulamentul de organizare şi funcţionare al Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, avizat de Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Justiţiei, iar pârâtul a refuzat să răspundă contestaţiilor sale.
A arătat faptul că sentinţa atacată conţine erori materiale, este nemotivată şi soluţia a fost pronunţată tară a se avea la dosar înscrisurile care au stat la baza emiterii actelor atacate.
A arătat faptul că în mod greşit s-a reţinut faptul că nu a indicat prevederile legale ce se consideră a fi încălcate prin actele administrative atacate, întrucât le-a precizat şi la instanţa de fond şi le-a reiterat şi în motivele de recurs, anexând un set de acte în susţinerea cererii sale.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente cauzei va respinge recursul pentru considerentele ce urmează.
Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat faptul că cererea recurentului de ataşare a Dosarului nr. 22327/3/2006 al Tribunalului Bucureşti nu poate fi admisă, întrucât dovada cu înscrisuri, în condiţiile prevăzute de art. 305 C. proc. civ. este în sarcina recurentului, iar acesta putea prezenta şi înscrisurile pe care le-a invocat, fiind în sarcina lui să probeze cererea ori susţinerea făcută.
Analizând materialul probator administrat, Înalta Curte a constatat faptul că instanţa de fond a analizat fiecare cerere ce a făcut obiectul dosarului şi a motivat soluţia acordată pentru fiecare cerere formulată, astfel încât criticile privind nemotivarea şi neluarea în considerare a înscrisurilor prezentate este nefondată.
Analizând excepţiile privind autoritatea de lucru judecat, de prematuritate a cererii privind anularea hotărârii nr. AA/2006 şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a MEC, Înalta Curte a constatat că acestea au fost soluţionate în mod corect de instanţa de fond, iar criticile formulate de recurent cu privire la acestea nu pot fi primite.
În mod corect a fost reţinută autoritatea de lucru judecat de instanţa fondului întrucât, verificând hotărârea judecătorească în raport cu care s-a reţinut autoritatea de lucru judecat, s-a constatat că există triplă identitate de obiect, cauză şi părţi, în ceea ce priveşte anularea Normelor nr. 12264/2002, astfel încât, criticile recurentului-reclamant sunt nefondate.
În ceea ce priveşte anularea hotărârii nr. AA/2006, faţă de care instanţa fondului a reţinut faptul că cererea de chemare în judecată este prematură, instanţa de control judiciar a reţinut faptul că împotriva acestei hotărâri reclamantul a exercitat calea recursului graţios.
Văzând dispoziţiile art. 6 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ în conformitate cu care dacă partea care a optat pentru jurisdicţia administrativă specială sau pentru calea de atac la un alt organ administrativ-jurisdicţional înţelege să renunţe la aceasta în timpul soluţionării litigiului, este obligată să notifice decizia de renunţare organului administrativ-jurisdicţional în cauză, iar partea sesizează instanţa de contencios administrativ în termen de 15 zile de la notificare, Înalta Curte a constatat faptul că recurentul-reclamant a neglijat prevederile arătate şi a sesizat instanţa, mai înainte de soluţionarea contestaţiei sale pe calea administrativ-jurisdicţională urmată şi mai înainte de a se anunţa această autoritate de renunţarea la recursul graţios exercitat.
Analizând şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a MEC, excepţie admisă de instanţa fondului şi criticată de recurent prin motivele de recurs formulate, Înalta Curte a constatat corectă soluţia instanţei de fond, întrucât Ministerul Economiei şi Finanţelor nu este emitentul actelor atacate, iar între recurentul-reclamant şi această parte nu există niciun raport juridic.
Pe fondul cererii de recurs, Înalta Curte nu poate reţine criticile privind necoroborarea probelor din dosar ori neanalizarea acestora, întrucât instanţa de fond s-a oprit în analiza fiecărui capăt de cerere la analiza înscrisurilor prezentate şi a făcut referire la acestea.
Înalta Curte a constatat faptul că instanţa de fond s-a pronunţat pe cererile formulate având în vedere actele dosarului şi în conformitate cu dispoziţiile legale, motiv pentru care, întrucât nu există motive de casare sau modificare a sentinţei atacate, recursul declarat va fi respins ca nefondat, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul M.G. împotriva sentinţei civile nr. 1353 din 23 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 462/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi.... | ICCJ. Decizia nr. 464/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
