ICCJ. Decizia nr. 469/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 469/2008
Dosar nr. 902/35/2007
Şedinţa publică de la 7 februarie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, a constatat următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul F.M.F. a chemat în judecată Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi Agenţia Naţională de cadastru şi Publicitate Imobiliară Bucureşti, solicitând anularea dispoziţiilor cuprinse în textul art. 1 alin. (6) din Ordinul nr. 128 din 22 ianuarie 2007 emis de Ministerul Administraţiei şi Internelor, publicat în M. Of. nr. 68/29.01.2007, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că soluţia de a taxa excesiv solicitările pentru prestarea în regim de urgenţă a serviciilor de carte funciară contravine normelor constituţionale referitoare la garantarea dreptului de proprietate, lipsind de conţinut dreptul oricărei persoane de a obţine, într-un termen rezonabil şi cu un cost rezonabil, evidenţierea în sistemul publicităţii imobiliare a diferitelor operaţiuni referitoare la naşterea, modificarea, transmiterea sau stingerea de drepturi reale.
În cauză a formulat întâmpinare pârâta Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bucureşti care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bucureşti şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii. Pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative a invocat excepţiile tardivităţii introducerii plângerii prealabile şi a lipsei de interes a acţiunii reclamantului, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.
Prin sentinţa nr. 163/CA/2007-P din 08 octombrie 2007 a Curţii de Apel Oradea au fost respinse excepţiile invocate privind lipsa calităţii procesuale active a reclamantului şi a inadmisibilităţii acţiunii, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bucureşti şi a fost respinsă acţiunea reclamantului împotriva pârâtei Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, ca fiind formulată împotriva unei persoane care nu are calitate procesuală pasivă şi ca nefondată acţiunea.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut faptul că prin instituirea unei taxe de urgenţă nu se restricţionează înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate, ci reprezintă chiar o modalitate de soluţionare cu celeritate a cererii de înscriere, oferind posibilitatea cetăţenilor de a alege dacă doresc soluţionarea cererilor în termen normal sau în regim de urgenţă.
Referitor la motivul de nelegalitate invocat, potrivit căruia tarifele în cazul serviciilor de carte funciară urmează a fi stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor şi pot fi decise numai cu avizul Ministerului Finanţelor Publice, instanţa reţine că, prin intrarea în vigoare a modificărilor aduse C. fisc. prin Legea nr. 343/2006 a fost abrogată O.G. nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarială, devenind inaplicabile prevederile art. 8 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 7/1996, republicată, dispoziţii care au fost criticate de recurent ca fiind nelegale.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs în termenul legal F.M.F., prin care s-a solicitat admiterea căii de atac şi modificarea în întregime a sentinţei recurate în sensul admiterii acţiunii în contencios administrativ intentate împotriva Ministerului Administraţiei şi Internelor cu consecinţa anulării dispoziţiilor art. 1 alin. (6) din ordinul nr. 128/2007 emis de pârâtul-intimat.
A învederat recurentul, prin motivele de recurs, că sentinţa atacată este nelegală sub aspectul soluţiei de respingere a cererii de chemare în judecată formulată faţă de pârâtul-intimat Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, fiind dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a normelor constituţionale şi legale ce reglementează protecţia dreptului la proprietate, precum şi modul de stabilire a tarifelor Agenţiei de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.
S-a arătat că soluţia aleasă de ministerul internelor pentru a taxa excesiv solicitările pentru prestarea în regim de urgenţă a serviciilor de carte funciară prin dispoziţiile art. 1 alin. (6) din ordinul nr. 128/2007, contravine normelor constituţionale referitoare la garantarea dreptului de proprietate, lipsind practic de conţinut dreptul oricărei persoane juridice sau fizice de a obţine într-un termen rezonabil şi cu un cost rezonabil evidenţierea în sistemul publicităţii imobiliare a diferitelor operaţiuni juridice referitoare la naşterea, modificarea, transmiterea sau stingerea de drepturi reale. În acest sens, s-a apreciat că sunt încălcate principii constituţionale referitoare la garantarea proprietăţii private, când prin tarife prohibitive această proprietate nu poate fi ocrotită în vederea soluţionării într-un termen mai scurt a lucrărilor de carte funciară, contravenind dispoziţiilor art. 41 din Constituţie.
Prin instituirea unor tarife de urgenţă într-un cuantum atât de exagerat se atentează la securitatea juridică a două mari principii ce guvernează întregul sistem de drept din România şi anume principiul garantării proprietăţii private, care se reflectă şi pe planul obţinerii într-un termen rezonabil şi pentru un tarif de asemenea rezonabil efectuarea operaţiunilor de publicitate imobiliară [art. 44 alin. (1) din Constituţie] şi principiul egalităţii în faţa legii şi autorităţilor care presupune un tratament egal şi echitabil faţă de cetăţeni, fără discriminări sau privilegii în funcţie de niciun criteriu, inclusiv în funcţie de starea materială a cetăţeanului sau disponibilităţile sale băneşti (art. 16 din Constituţie).
Pe de altă parte, s-a menţionat că, în condiţiile în care dispoziţiile atacate prevăd instituirea unui tarif de urgenţă în cuantum total de 500% faţă de tariful normal apreciem că această măsură administrativă reprezintă o măsură „disproporţionată” şi „excesivă” în interpretarea Curţii Europene a Drepturilor Omului, faţă de scopul declarat urmărit de autoritatea publică, şi anume acela de accelerare a efectuării serviciilor de carte funciară. Cu alte cuvinte, printr-o asemenea dispoziţie se rupe justul echilibru” ce trebuie să existe între dreptul de proprietare recunoscut şi garantat titularilor săi particulari şi exigenţele interesului general.
Dispoziţiile ordinului ce fac obiectul prezentei acţiuni, s-a susţinut, sunt nelegale şi pentru faptul că vin în contradicţie flagrantă cu prevederile Legii nr. 7/1996, potrivit cărora tarifele în cazul serviciilor de carte funciară ce urmează a fi stabilite prin ordin al Ministrului Administraţiei şi Internelor, pot fi decise numai cu avizul Ministerului Finanţelor Publice. Or, ordinul nr. 128/2007 a fost emis fără obţinerea avizului legal al Ministerului Finanţelor, fapt recunoscut implicit prin apărările formulate de pârât. Nu poate fi primită susţinerea pârâtului însuşită şi de instanţă cum că dispoziţiile art. 8 alin. (4) din Legea nr. 7/1996 au fost implicit abrogate ca urmare a abrogării O.G. nr. 12/1998 prin Legea nr. 343/2006 privind modificarea C. fisc., şi că ordinul nr. 128/2007 a fost emis în baza art. 8 alin. (7) din Legea nr. 7/1996, care ar reglementa (în mod distinct) tarifele de carte funciară, o asemenea interpretare a textului fiind vădit nelegală şi în dezacord cu principiile elementare de interpretare gramaticală şi logică a normelor juridice.
Realitatea este că avem o singura reglementare a modului în care tarifele se stabilesc de către Ministerul Internelor şi ea este dată în mod unitar de art. 8 din Legea cadastrului, care stabileşte fără echivoc că aceste tarife se stabilesc, modifică (...) prin ordin al Ministrului Administraţiei şi Internelor la propunerea Consiliului de Administraţie al Agenţiei Naţionale însă cu avizul Ministerului Finanţelor aşa cum rezultă din alin. (4) al aceluiaşi articol.
Un alt motiv de nelegalitate a dispoziţiilor atacate îl constituie, potrivit susţinerilor recurentului, nerespectarea dispoziţiilor constituţionale prevăzute de art. 56 conform cărora orice taxe şi contribuţii sau alte prestaţii trebuie să fie stabilite prin lege. Or, în speţa de faţă Legea nr. 7/1996 care, lege organică fiind, reglementează exhaustiv regimul de publicitate imobiliară, nu prevede posibilitatea practicării unor tarife pentru prestarea în regim de urgenţă a serviciilor de carte funciară. Prin urmare, atâta vreme cât printr-un act normativ cu forţa juridică a unei legi nu se prevede posibilitatea practicări de tarife de urgenţă, Ministrul Administraţiei şi Internelor nu avea prerogativa legală şi nici constituţională de a stabili tarife pentru prestarea în regim de urgenţă a lucrărilor de carte funciară. Chiar dacă aceste tarife potrivit legii se fac venit la Agenţia de Cadastru, aceasta nu înseamnă că aceste tarife îşi pierd caracterul de sarcini publice impuse de autorităţi statale, reprezentând în final „cheltuielile publice” de care face vorbire expresă art. 56 din Constituţie.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 alin. (6) din Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 128 din 22 ianuarie 2007 privind aprobarea tarifelor pentru activităţile desfăşurate de Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi unităţile sale subordonate, furnizarea serviciilor de urgenţă presupune, pe lângă plata tarifelor pentru furnizarea serviciilor la termen, şi plata unui tarif suplimentar, al cărui cuantum este de patru ori valoarea tarifului normal, dar nu mai mult de 5.000 RON.
Ordinul nr. 126 din 22 ianuarie 2007, sus-menţionat, a fost abrogat prin Ordinul nr. 371 din 27 decembrie 2007 al Ministrului Internelor şi Reformei Administrative privind aprobarea tarifelor pentru serviciile furnizate de Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi unităţile sale subordonate, fiind însă menţinute dispoziţiile atacate de reclamant, prin art. 1 alin. (7) din ordinul în vigoare.
Prevederile art. 1 alin. (6) din Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 128 din 22 ianuarie 2007 sunt legale, nefiind încălcate principiul constituţional al garantării proprietăţii private, prevăzut de art. 44 alin. (1) din Constituţie, principiul egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor, prevăzut de art. 16 din Constituţie şi principiul echităţii, reglementat de art. 56 alin. (2) din Constituţie.
Într-adevăr, cum a reţinut şi prima instanţă, prin instituirea unei taxe de urgenţă în situaţia furnizării unor activităţi de către Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi de unităţile sale subordonate nu se restricţionează înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate şi nici nu se creează discriminări, orice persoană având posibilitatea de a opta între soluţionarea cererii sale în termenul normal sau în regim de urgenţă, ci se facilitează soluţionarea cu celeritate a operaţiunilor de publicitate imobiliară, precum şi o corespunzătoare finanţare a cheltuielilor curente şi de capital a Agenţiei Naţionale şi ale unităţilor subordonate.
Nu se nesocoteşte, prin dispoziţia normativă atacată, nici principiul echităţii prevăzut de art. 56 alin. (2) din Constituţie, acest principiu referindu-se la sarcinile fiscale, adică la taxele şi impozitele care se fac venit la bugetul de stat sau la bugetele locale, şi nu la tarifele pentru serviciile de cadastru şi publicitate imobiliară, care constituie, potrivit art. 8 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare, republicată, venituri proprii prin intermediul cărora Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi unităţile subordonate îşi finanţează activitatea.
Nu este întemeiat nici motivul de recurs referitor la încălcarea dispoziţiilor art. 8 alin. (4) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare, care prevăd că în cazul serviciilor de publicitate imobiliară pentru care nu se percepe taxă notarială de timbru tarifele se stabilesc prin ordin al Ministrului Administraţiei şi Internelor cu avizul Ministerului Finanţelor Publice, întrucât prevederile normative în discuţie au devenit caduce de la data de 01 ianuarie 2007, odată cu abrogarea O.G. nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarială prin Legea nr. 343/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind C. fisc.
Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 128/2007 a fost emis nu în baza art. 8 alin. (4) din Legea nr. 7/1996, ci potrivit competenţei legale, în temeiul art. 8 alin. (7) din aceeaşi lege, care dispune că tarifele se stabilesc, se modifică şi se actualizează prin ordin al Ministrului Administraţiei şi Internelor, la propunerea Consiliului de Administraţie al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.
De asemenea, nu poate fi primită susţinerea recurentului în sensul că tarifele de urgenţă puteau fi stabilite numai prin lege, nefiind aplicabile în cauză dispoziţiile art. 56 alin. (1) din Constituţia României. Tarifele în discuţie nu pot fi asimilate cu obligaţiile de natură fiscală, constând în taxe, impozite şi contribuţii la bugetul de stat sau la bugetele locale, ele reprezentând contravaloarea serviciilor prestate în materia publicităţii imobiliare de Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi de unităţile sale subordonate. Nu s-a făcut prin Legea cadastrului şi publicităţii imobiliare o distincţie între categoriile de tarife, această atribuţie de stabilire a tarifelor pentru serviciile prestate prin activităţile proprii ale Agenţiei Naţionale şi ale unităţilor subordonate fiind delegată Ministrului Administraţiei şi Internelor (Ministrului Internelor şi Reformei Administrative în prezent).
Pe de altă parte, într-adevăr, art. 56 alin. (1) din Constituţie nu impune stabilirea tuturor taxelor şi contribuţiilor prin lege, sintagma „sistem legal de impunere” având în vedere ansamblul actelor normative, cu forţă juridică diferită, care stabilesc taxe şi impozite.
În raport de cele mai sus arătate, reţinând că în mod corect a fost respinsă, prin hotărârea atacată, acţiunea formulată de reclamant împotriva Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, recursul se priveşte ca fiind nefondat, astfel că se va dispune respingerea lui, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant F.M.F. împotriva sentinţei nr. 163/CA/2007-P din 08 octombrie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 468/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi.... | ICCJ. Decizia nr. 470/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
