ICCJ. Decizia nr. 4792/2008. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 10 decembrie 2007, reclamantul D.I.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, să se dispună anularea hotărârii nr. 11609 din 28 octombrie 2003, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Motivându-și cererea, reclamantul a arătat, în esență, că se consideră îndreptățit să beneficieze de drepturile acordate în baza prevederilor legale menționate, întrucât s-a născut la 25 august 1944 pe timpul refugiului familiei sale, din localitatea Satu Mare la Brașov și apoi la Ormeniș, refugiu survenit ca urmare a persecuțiilor etnice la care au fost supuși după ocuparea Ardealului de Nord de către trupele horthyste.
Prin sentința civilă nr. 450/2008 din 26 mai 2008, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului D.I.G., a anulat hotărârea nr. 11609 din 28 octombrie 2003 emisă de C.J.P. Cluj pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 25 august 1944 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 septembrie 2004.
Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a reținut că din materialul probator administrat în cauză rezultă că reclamantul a făcut dovada că s-a născut pe timpul refugiului părinților săi, ca urmare a persecuțiilor pe motive etnice exercitate în perioada respectivă, care au determinat părăsirea localității de domiciliu.
împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj.
Recurenta critică sentința pronunțată de instanța de fond, considerând că reclamantul nu este îndreptățit să beneficieze de drepturile acordate potrivit actelor normative menționate, întrucât nu era născut la data strămutării părinților săi, neavând cum să-și schimbe domiciliul și să sufere persecuții pe considerente etnice, întrucât s-a născut pe un teritoriu aparținând statului român.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate în România, între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Prin Normele de aplicare a ordonanței menționate, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare unui tratat bilateral.
în cauză, prin actele de stare civilă și declarațiile martorilor L.F. și S.G., reclamantul a făcut pe deplin dovada faptului că s-a născut la 25 august 1944, în localitatea Ormeniș Brașov, pe timpul refugiului părinților săi, din localitatea Satu Mare, ca urmare a persecuției etnice la care au fost supuși după cedarea Ardealului de Nord, în urma Dictatului de la Viena.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000 să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit persecuțiile respective în mod nemijlocit, cât și acelea care au îndurat persecuțiile în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.
Or, în cauză, este de necontestat că reclamantul care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost strămutați din localitatea de domiciliu, situată în teritoriile ocupate vremelnic de trupele horthyste, a suportat aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a cunoscut familia sa, ca urmare a persecuțiilor exercitate.
Dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor al persoanei strămutate, așa cum prevăd dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 105/1999, a fortiori trebuie să beneficieze de drepturile compensatorii acordate și copilul născut în perioada de strămutare a părinților.
Câtă vreme reclamantul a făcut dovada că s-a născut în perioada de strămutare a părinților săi, nu există nicio justificare ca aceasta să fie exclus de la beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
înalta Curte consideră irelevant motivul de recurs potrivit căruia reclamantul nu ar fi îndreptățit să beneficieze de drepturile acordate, întrucât s-ar fi născut pe un teritoriu aflat sub administrația statului român și nu avea cum să sufere persecuți de natură etnică. Prin decizia nr. XLI (41) din 7 mai 2007 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile unite, s-a statuat că măsurile reparatorii prevăzute de Ordonanța nr. 105/1999 se acordă cetățenilor români, "indiferent dacă la data strămutării aveau domiciliul pe teritoriul statului român sau pe teritoriile românești aflate sub ocupația altor state și indiferent dacă localitatea în care au fost strămutați ori s-au refugiat se afla sub jurisdicție românească ori sub administrația altui stat".
Rezultă că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, iar recursul declarat a fost respins, ca nefondat, potrivit prevederilor art. 312 alin. (l) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1926/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4741/2008. Contencios → |
|---|
