ICCJ. Decizia nr. 705/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 705
Dosar nr. 621/2/2008
Şedinţa publică din 11 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 26 noiembrie 2008, la Curtea de Apel Bucureşti, s-a declarat recurs de Consiliul Economic şi Social (C.E.S.) împotriva sentinţei civile nr. 1873 din 18 iunie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, solicitând modificarea în tot a sentinţei atacate şi anularea hotărârii nr. 490 din 27 noiembrie 2007 a C.E.S.
În motivarea recursului se susţine că în mod greşit instanţa de fond s-a întemeiat pe art. 195 alin. (2) din OG nr. 137 din 31 august 2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, deoarece acest articol nu există.
Din actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prin sentinţa nr. 1873 din 18 iunie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantul Consiliul Economic şi Social în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.
S-a reţinut de instanţa de fond că „prin cererea înregistrată la 30 ianuarie 2008, reclamantul Consiliul Economic şi Social a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării anularea Hotărârii nr. 140 din 27 noiembrie 2007 emisă de pârât, prin care s-a stabilit că faptele prezentate prin petiţia nr. 5829 din 8 noiembrie 2006 a preşedintelui Asociaţiei M., au ca efect un tratament diferenţiat aplicat persoanelor sub 30 de ani".
„Aceasta prin nenumirea acestor persoane ca membrii ai C.E.S. chiar dacă îndeplinesc toate condiţiile cuprinse în art. 14 din Legea nr. 109/1997".
Instanţa de fond a mai reţinut că prin Hotărârea nr. 490 din 27 noiembrie 2007 Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a stabilit că faptele prezentate de petentul Preşedintele Asociaţiei M., care fac referire la procesul de desemnare a experţilor ce vor reprezenta organizaţiile neguvernamentale în C.E.S. din rândul persoanelor care trebuie să fi împlinit vârsta de 30 de ani, potrivit dispoziţiilor art. 14 lit. b) din Legea nr. 109/1997 au ca efect un tratament diferenţiat aplicat persoanelor sub 30 de ani comparativ cu persoanele care au împlinit această vârstă (fapte ce cad sub incidenţa art. 2 alin. (1) din OG nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare).
Instanţa a concluzionat că „critica formulată de reclamantă privind temeiul de drept al emiterii hotărârii contestate – inexistent din punctul său de vedere - este neîntemeiat în raport de dispoziţiile legale în vigoare la momentul sesizării C.N.C.D., de către petenta Asociaţia M., art. 195 alin. (2) din OG nr. 137/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 324/2006, prevăzând că – Consiliul soluţionează sesizarea prin hotărâre a colegiului director prevăzut la art. 198 alin. (1).
Cât priveşte aspectele discriminatorii create de dispoziţiile art. 14 lit. b) din Legea nr. 109/1997 Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art. 14 lit. b) din Legea nr. 109/1997, în baza art. 2 alin. (3) din OG nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, sunt discriminatorii prevederile care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), faţă de alte persoane, vârsta fiind unul dintre aceste criterii.
S-a constatat de instanţa de fond că, impunerea de textul de lege a condiţiei privind posibilitatea apartenenţei la C.E.S. doar a persoanelor care au împlinit vârsta de 30 de ani, are ca efect instituirea unor tratamente inegale pentru persoane aflate în situaţii comparabile, în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor de studiu, capacitate de exerciţiu, antecedente penale, dar care nu îndeplinesc condiţia vârstei.
S-a mai invocat de instanţă aspectul că, tratamentul diferenţiat nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (3) teza finală a OG nr. 137/2000, întrucât creează consecinţe diferite persoanelor aflate în situaţii similare, mai puţin referitoare la vârstă.
În acest context, s-a considerat că în mod legal, pârâtul a reţinut că efectul produs al restrângerii exerciţiului unui drept recunoscut de lege, persoanelor ce nu au împlinit vârsta de 30 de ani este o situaţie discriminatorie, impunerea criteriului de vârstă eliminând şansa tinerilor de a participa la luarea unor decizii într-un domeniu al vieţii publice, contravenind Jurisprudenţei C.E.D.O. şi dispoziţiilor Protocolului nr. 12 la C.E.D.O.
Recursul declarat este neîntemeiat şi va fi respins, întrucât în mod corect prin hotărârea recurată s-a apreciat în raport de art. 2 alin. (1) din OG nr. 137/2000, art. 16 alin. (1) şi art. 20 alin. (1) din Constituţia României că art. 14 lit. b) din Legea nr. 109/1997 defavorizează nejustificat persoanele care nu au împlinit vârsta de 30 de ani.
Deci contestaţia împotriva hotărârii Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării este neîntemeiată.
Motivul de recurs este neîntemeiat aşa cum de altfel a şi motivat instanţa de fond, temeiul juridic invocat referindu-se la competenţa materială de pronunţare a intimatului - pârât.
Aşa fiind, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul declarat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Consiliul Economic şi Social împotriva sentinţei civile nr. 1873 din 18 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3747/2008. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 1871/2008. Contencios → |
|---|
