ICCJ. Decizia nr. 4188/2009. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4188
Dosar nr.7815/2/2009
Şedinţa publică din 20 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 2175 din 6 mai 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (C.N.S.A.S.), în contradictoriu cu pârâtul M.I.D. şi a constatat existenţa calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, faptul că pârâtul M.I.D. a fost recrutat în calitate de colaborator la data de 02 iulie 1977, dată la care a semnat şi un angajament olograf, precum şi faptul că, pe parcursul colaborării cu Securitatea, pârâtul a furnizat informaţii privitoare la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, care au vizat încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, şi anume: dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice, dreptul la viaţă privată prevăzut de art. 17 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice şi dreptul la libera circulaţie prevăzut de art. 12 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M.I.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, verificând data la care a fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. şi de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Potrivit art. 301 C. proc. civ. „Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel”.
De asemenea, conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare”.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă fără putinţă de tăgadă că sentinţa atacată a fost comunicată la data de 14 iunie 2010, la domiciliul cunoscut al recurentului-pârât, astfel cum a fost confirmat de intimatul-reclamant prin înscrisurile depuse la dosar, iar recursul a fost înregistrat la data de 14 octombrie 2010, depăşindu-se, aşadar, termenul legal de 15 zile prevăzut de textele legale sus-citate.
Conform dispoziţiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ.: „neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei”.
Cum în cauză recurentul nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, se va constata că recursul este tardiv formulat şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.I.D. împotriva Sentinţei civile nr. 2175 din 6 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2011.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 4083/2009. Contencios |
|---|
