ICCJ. Decizia nr. 4216/2009. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4216/2009
Dosar nr. 856/2/2009
Şedinţa publică de la 9 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 29 ianuarie 2009, reclamantul M.N. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, obligarea acestuia, prin Direcţia cetăţenie - Comisia pentru Cetăţenie să procedeze la analizarea cererii sale de redobândire a cetăţeniei române, de îndată, precum şi la plata unor daune morale în cuantum, de 1.000 RON.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că în anul 2002 s-a adresat pârâtului în vederea redobândirii cetăţeniei române, conform art. 12 din Legea nr. 21/1991, Direcţiei Cetăţenie necomunicându-i niciun răspuns.
Apreciază reclamantul că cei 4 ani care au trecut de la data depunerii cererii de acordare a cetăţeniei române reprezintă o încălcare a „termenului rezonabil” de soluţionare a acesteia, astfel cum acesta este definit în cuprinsul art. 6 pct. 1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
Faptul că legea specială nu prevede un anumit termen nu înseamnă că autoritatea pârâtă poate să soluţioneze cererea oricând. Nici faptul că soluţionarea cererii depinde de anumite demersuri întreprinse pe lângă alte autorităţi nu este de natură să justifice o întârziere de 4 ani.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti a invocat excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii, arătând că prin Ordinul nr. 649/C din 24 februarie 2009 al Ministrului Justiţiei, publicat în M. Of. al României nr. 148/10.03.2009, cererea reclamantului a fost aprobată.
Prin sentinţa nr. 1242 din 24 martie 2009 Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia lipsei de obiect, a respins capătul de cerere formulat de reclamantul M.N. privind acordarea cetăţeniei române ca rămas fără obiect, a respins capătul de cerere privind acordarea daunelor morale ca neîntemeiat şi a obligat pârâtul la 4 RON cheltuieli de judecată către reclamant.
Asupra excepţiei lipsei de obiect a cererii, Curtea a reţinut că, astfel cum reiese din adresa din 17 februarie 2009 a Direcţiei Cetăţenie din cadrul Ministerului Justiţiei, cererea de redobândire a cetăţeniei române formuată de reclamant a fost aprobată prin Ordinul Ministrului Justiţiei.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind daunele morale, Curtea a reţinut că acesta este neîntemeiat, având în vedere, pe de o parte, faptul că nu s-a făcut dovada vreunui prejudiciu moral suferit de reclamant, iar pe de altă parte, că prin aprobarea cererii acestuia se realizează şi o reparaţie morală îndestulătoare.
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, care a criticat hotărârea atacată numai sub aspectul obligării la plata cheltuielilor de judecată, cu motivarea că această plată nu este justificată, având în vedere modul de soluţionare a acţiunii, respectiv respingerea acţiunii formulată de reclamant.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ. „partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată”.
La baza obligaţiei de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală. Partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, justificat de partea câştigătoare.
Din acest punct de vedere este irelevantă buna-credinţă a părţii care a pierdut procesul, după cum este lipsit de importanţă aspectul invocat de recurent şi anume că „aşa cum rezultă din considerentele şi dispozitivul sentinţei criticate, instanţa nu a stabilit culpa procesuală a Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, iar pârâtul nu a căzut în pretenţii faţă de reclamant, astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru admiterea capătului de cerere privind cheltuielile de judecată”.
Pe de altă parte, pârâtul datorează cheltuieli de judecată tocmai pentru că este în culpă procesuală, din moment ce a soluţionat cererea de redobândire a cetăţeniei române formulată de reclamant cu încălcarea termenului rezonabil, astfel cum acesta este definit prin art. 6 pct. 1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
Mai mult decât atât, practica judiciară a statuat că reclamantul are dreptul la plata cheltuielilor de judecată şi în cazul în care pârâtul a efectuat, în cursul procesului, prestaţia ce i s-a cerut prin acţiune, căci prin comportarea sa l-a pus pe reclamant în situaţia de a sesiza instanţa de judecată.
Faţă de cele ce preced, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti împotriva sentinţei nr. 1242 din 24 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4110/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4269/2009. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
