ICCJ. Decizia nr. 4595/2009. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4595/20 11
Dosar nr. 10706/2/2009
Şedinţa publică de la 6 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 2674 din 2 iunie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul S.I., şi a constatat calitatea acestuia din urmă de lucrător al Securităţii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În considerarea dispoziţiilor art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, text potrivit căruia „Persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului, şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului", la solicitarea numitului N.A. în procedura de verificare a ofiţerilor şi subofiţerilor care au contribuit la instrumentarea dosarului de urmărire, al cărui titular era solicitantul, C.N.S.A.S. a procedat la verificarea calităţii pârâtului de lucrător al securităţii în accepţiunea O.U.G. nr. 24/2008.
Potrivit notei de constatare din 14 septembrie 2009, întocmită de Direcţia Investigaţii a C.N.S.A.S. pârâtul S.I. a fost angajat al fostei securităţi, având gradele de locotenent (1969), respectiv căpitan (1977) în cadrul I.J.S. Mureş.
În această calitate, pârâtul a întreprins o serie de activităţi, relevante pentru soluţionarea pricinii, activităţi concretizate în următoarele:
În dosarul de urmărire informativă, avându-l ca titular pe numitul C.T., membru al cultului „A.-R.”, fost condamnat în 1959 la 8 ani închisoare pentru „activitate duşmănoasă desfăşurată în cadrul acestei secte”, fiind eliberat din închisoare în 1964, iar apoi permanent urmărit de organele de securitate, pentru „activitate duşmănoasă sub acoperirea religiei”.
Referatul cu propunerea de avertizare a numitului C.T., din data de 4 aprilie 1977, aprobat prin semnătură olografă de pârât cu menţiunea „de acord", în care se consemnează următoarele: „Face parte din secta ilegală „a.-r.”. Prin sentinţa nr. 210/1959 a fost condamnat la 8 ani închisoare pentru activitatea duşmănoasă desfăşurată în cadrul acestei secte. În anul 1954 a mai suferit o condamnare pentru nesupunerea la încorporare. În anul 1964, eliberându-se din închisoare, se stabileşte cu domiciliul în satul C., jud. Mureş.
Deţinând funcţia de „lucrător biblic” desfăşoară o intensă activitate clandestină, concretizată în organizarea de adunări clandestine, atragerea de noi membri în sectă şi instigarea acestora la nesupunere faţă de legile statului.
În 1970, împreună cu D.V. din Ungheni, organizează o adunare clandestină cu participarea a 55 membri ai sectei din diferite localităţi, cu care ocazie sunt prinşi în flagrant. Întreţine legături cu mai mulţi conducători ai sectei şi continuă să organizeze la locuinţa sa adunări clandestine.
Din informaţiile recente rezultă faptul că fostul preşedinte pe ţară al sectei, M.N. din Bucureşti, care în prezent acţionează pentru preluarea din nou a conducerii sectei şi reorganizarea activităţii clandestine, C.T. a fost numit în funcţia de predicator clandestin. Pentru prevenirea desfăşurării activităţii duşmănoase şi reorganizarea sectei, propunem a se aproba avertizarea numitului C.T. din satul C., corn. Ungheni”.
Urmare a aprobării de către pârât a propunerii, măsura a fost pusă în aplicare, numitul C.T. fiind avertizat de către U.S. Mureş, la data de 6 aprilie 1977 „pentru desfăşurarea de activităţi duşmănoase sub acoperirea sectei amintite”, redactând şi semnând cu această ocazie o declaraţie olografă cu următorul conţinut: „Subsemnatul C.T. /.../ preot, prin prezenta declar următoarele: „Deţin funcţia de predicator din 1964 în cadrul adventiştilor-reformişti am luat cunoştinţă că sunt avertizat de către organele statului, de a nu desfăşura nici o activitate care contravine legilor statului şi mă oblig să respect despre ce am fost avertizat”.
În dosarul de urmărire informativă, avându-l ca titular pe numitul N.A., preot reformat, urmărit de organele de securitate, urmare a unor „materiale informative administrate de la agentură” din care reieşea faptul că acesta „desfăşoară activitate intensă în direcţia atragerii tineretului şcolar şi preşcolar la ore de religie, respectiv catehizarea acestora:
Nota ofiţerului la nota informativă a sursei „L." din data de 20 februarie 1969, întocmită şi semnată olograf de sursă, primită în calitate de ofiţer de legătură de pârât: „Nota a fost furnizată în scopul verificării activităţii numitului V.F., [fragment protejat], suspect de activitate naţionalistă. Sarcini: informatorul a primit sarcina de a discuta cu acesta şi de a stabili poziţia lui, dacă face instigări naţionaliste sau nu, dacă în cadrul activităţii pe care o desfăşoară nu îmbracă şi unele acţiuni duşmănoase. Măsuri: se va dirija şi informatorul K. pe lângă cel în cauză”.
Nota ofiţerului la nota informativă a sursei „L." din data de 20 februarie 1969, întocmită şi semnată olograf, primită în calitate de ofiţer de legătură de pârât: „Nota a fost luată în scopul verificării unei reclamaţii. Sarcini: Informatorul nu a mai primit alte sarcini în legătură cu preotul N.A. Măsuri: S-a comunicat semnatarei reclamaţiei respective situaţia existentă de fapt”.
Nota informativă a sursei „L.", în raport de care pârâtul a stabilit cele de mai sus, consemna următoarele: „Sursa vă informează referitor la preotul N.A. /.../ următoarele: „Din discuţiile purtate cu sus-numitul la diferite date, ultima fiind la 19 februarie 1969, orele 19 la sus-numitul acasă, a reieşit că privitor la orele de religie acesta a arătat că el nu ţine ore de religie decât cam o singură lună vara, în vacanţa de vară. La aceste ore a afirmat că el se referă la probleme clerice. Acest lucru se verifică prin acela că sursa, discutând cu copii care iau parte ia aceste ore, au arătat că preotul le citeşte şi explică anumite probleme din Biblie, fără a se face alte probleme.
Referitor la poziţia politică a sus numitului sursa poate să vă informeze pe baza discuţiilor cu acesta următoarele: Din câte cunoaşte sursa, acesta a participat cu mare entuziasm la munca de pregătire a alegerilor, prin aceea că la multe şedinţe de alegeri sus numitul a luat cuvântul, dezbătând diferite probleme în mod just, în plus sus-numitul a completat buletinele de vot. Discutând cu J. din Aluniş, cetăţean în vârstă care frecventează fiecare slujbă, a afirmat că preotul în multe rânduri în biserică cu ocazia predicilor vorbeşte despre alegeri, cerând cetăţenilor să sprijine această acţiune şi să voteze candidaţii propuşi. Referitor la cununa găsită în biserică, sursa vă informează că această cunună a fost făcută de numita K.A. (J.) din Aluniş în anul 1945 şi a fost depusă în biserică drept omagiu adus fetei sale care a murit în urma explodării unei mine la secerat.,,
Dată fiind această stare de fapt, prima instanţă a procedat la verificarea măsurii în care activităţile pârâtului se încadrează sau nu în sfera de aplicare a O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, reţinând următoarele.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. a) din actul normativ menţionat, lucrător al Securităţii este „orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului”.
Din documentele invocate în paragrafele anterioare a reieşit în mod cert întrunirea primei cerinţe, privind „calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 -1989”, pârâtul fiind angajat al Securităţii, având, în perioada de referinţă, gradele de locotenent (1969), respectiv căpitan (1977) în cadrul I.J.S. Mureş.
Instanţa de fond a analizat şi dacă pârâtul a desfăşurat activităţi prin care să fi suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Din analiza documentelor evocate mai sus, din care instanţa a prezentat cele mai relevante aspecte, s-a concluzionat că este întrunită şi cea de-a doua condiţie.
Astfel, pătrunderea în anturajul persoanelor urmărite pentru apartenenţa la un cult religios, pentru convingerile lor religioase şi pentru manifestarea acestora, prin dirijarea informatorilor, măsura avertizării numitului C.T., constituie activităţi prin care pârâtul a îngrădit persoanei respective libertatea de opinie, a conştiinţei şi a religiei consacrată în, art. 30 alin. (1) şi (2) din Constituţia Republicii Socialiste România din 1965, în vigoare în perioada de referinţă, potrivit căruia „Libertatea conştiinţei este garantată tuturor cetăţenilor Republicii Socialiste România. Oricine este liber să împărtăşească sau nu o credinţă religioasă”.
Art. 18 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, ratificat de România prin decretul nr. 212/1974, text potrivit căruia „1. Orice persoană are drept la libertatea gândirii, conştiinţei şi religiei; acest drept implică libertatea de a avea sau de a adopta o religie sau o convingere la alegerea sa, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea, individual sau în comun, atât în public cât şi în particular, prin cult şi îndeplinirea riturilor, prin practici şi prin învăţământ. 2. Nimeni nu va fi supus vreunei constrângeri putând aduce atingere libertăţii sale de a avea sau de a adopta o religie sau o convingere la alegerea sa. 3. Libertatea manifestării religiei sau convingerilor nu poate fi supusă decât restricţiilor prevăzute de lege şi necesare pentru ocrotirea securităţii, ordinii şi sănătăţii publice ori a moralei sau a libertăţilor şi drepturilor fundamentale ale altora. 4. Statele părţi la prezentul pact se angajează să respecte libertatea părinţilor şi, atunci când este cazul, a tutorilor legali, de a asigura educaţia religioasă şi morală a copiilor lor în conformitate cu propriile convingeri”.
Prin urmare, a constatat instanţa de fond, că este întrunită şi cea de-a două cerinţă din ipoteza normei legale, aceea ca activităţile pârâtului să constituie acte de poliţie politică în accepţiunea legii, adică să vizeze „instaurarea şi menţinerea puterii totalitar comuniste, precum şi suprimarea sau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului”.
Pârâtul susţine că a avut doar o funcţie de execuţie, aspect reţinut de curte ca irelevant, cât timp, pe de o parte, legea nu face nici o distincţie între persoanele care au iniţiat şi supus spre aprobare anumite măsuri, cele care le-au aprobat, respectiv care le-au executat, singurul element determinant fiind acela că activitatea de poliţie politică trebuia doar să „vizeze" încălcarea unor drepturi. Prin urmare toate activităţile care au concurat la aceasta sau au urmărit să o facă, indiferent dacă s-au consumat sau nu, se subsumează activităţii de „poliţie politică”.
De asemenea, reţine prima instanţă, împrejurarea că ar fi respectat reglementările specifice din epocă nu prezintă nicio relevanţă, activităţile desfăşurate de reclamant fiind analizate din perspectiva respectării prevederilor constituţionale, în considerarea supremaţiei acestora, respectiv a tratatelor şi pactelor internaţionale semnate de România.
Concluzionează prima instanţă, faţă de considerentele de fapt şi de drept expuse mai sus, că este întrunită în persoana pârâtului ipoteza normei legale cuprinsă în art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei soluţii, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâtul.
În motivarea căii de atac se susţine, în esenţă, că a acţionat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, că nu a încălcat drepturile şi libertăţile niciunei persoane, fapt de altfel nedovedit de C.N.S.A.S.
Referitor la măsura avertizării ce i s-a reţinut se susţine că doar a avizat propunerea, iar această măsură se lua indiferent de avizul său şi nu producea efecte juridice asupra celui avizat.
Se menţionează că nu a încălcat dreptul la libertatea conştiinţei avertizatului C.T., deoarece prin această măsură nu i s-a impus să renunţe la convingerile sale religioase iar îngrădirea activităţii religioase a intervenit într-o perioadă anterioară când nu avea calitatea de cadru activ al Securităţii.
Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate care pot fi circumscrise motivului de recurs, de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., apreciază că acesta este nefondat.
Necontestat este faptul că recurentul, în calitate de căpitan în cadrul I.J.S. Mureş, a avizat pozitiv măsura privind avertizarea persoanei urmărite, respectiv a numitului Crăcea Traian, „lucrător biblic”, măsura fiind adusă la îndeplinire, fiindu-i luată declaraţie celui avertizat la 6 aprilie 1977.
Mai mult, prin planul de măsuri din 7 aprilie 1982 această persoană a fost pusă sub urmărire pentru a se identifica „activitatea duşmănoasă” a acesteia legată de convingerile sale religioase.
Prin urmare, activitatea de avertizare şi de urmărire a persoanei menţionate şi de recurent în recursul său a avut loc în perioada în care acesta a avut calitatea de angajat al Securităţii.
Activităţile desfăşurate de recurentul-reclamant în calitate de angajat al fostei Securităţi se subsumează activităţii de „poliţie politică” desfăşurată împotriva unei persoane pe motiv că aparţine unei „secte”. Acestea au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale recunoscute şi garantate de legislaţia în vigoare la acea dată, astfel cum în mod corect a reţinut instanţa de fond.
Prin urmare, în mod corect s-a reţinut îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 în ceea ce-l priveşte pe recurent pentru a se constata calitatea de lucrător al Securităţii.
Apărările recurentului referitoare la respectarea legislaţiei de la acea dată sau la activitatea Securităţii sunt irelevante în contextul în care legiuitorul român prin O.U.G. nr. 24/2008, modificată şi completată, a înţeles să deconspire lucrătorii Securităţii care au îngrădit drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului în perioada 1945-1989, printre care se numără şi cele prevăzute de Constituţia din anul 1965, respectiv dreptul la libertatea conştiinţei, a gândirii şi a religiei (art. 30).
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 504/2004, cu modificările şi completările ulterioare, art. 312 teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul S.I. împotriva sentinţei nr. 2674 din 2 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4580/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4614/2009. Contencios. Anulare decizie Uniunea... → |
|---|
