ICCJ. Decizia nr. 1567/2010. Contencios
| Comentarii |
|
Reclamanta SC R.I. SRL Drobeta Turnu Severin a solicitat în contradictoriu cu Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova și Autoritatea Națională a Vămilor, suspendarea executării actelor administrativ fiscale, reprezentate de procesul verbal de control nr. 15638 din 30 aprilie 2009 și decizia de regularizare a situației privind obligațiile suplimentare nr. 15641 din 30 aprilie 2009, emise de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova, până la soluționarea în fond a acțiunii în anularea acestor acte administrativ fiscale.
în motivarea acțiunii a arătat că la data de 30 aprilie 2009 prin procesul verbal de control nr. 15638 din această dată, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova a calculat în sarcina sa diferențe de obligații fiscale principale și accesorii, respectiv 743.145 lei, reprezentând TVA și 349.370 Iei, reprezentând majorări de întârziere.
La aceeași dată a fost emisă decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare pentru aceste diferențe, reținându-se că taxa pe valoare adăugată a fost calculată doar pe baza elementelor referitoare la valoarea în vamă a mărfurilor importate declarate de titularul acestor operațiuni, fără a se ține cont de cheltuielile de operare pe parcursul extern, astfel încât în realitate taxa pe valoare adăugată datorată de importator este mult mai mare.
împotriva actelor administrative fiscale a formulat contestație la A.N.A.F. - Direcția Generală de soluționarea contestațiilor, în temeiul art. 205 și urm. C. proc. fisc.
Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 252 din 23 iunie 2009 a admis cererea de suspendare formulată de SC R.I. SRL Drobeta Turnu Severin și a dispus suspendarea executării procesului-verbal de control nr. 15638 din 30 aprilie 2009 și a deciziei nr. 15641 din 30 aprilie 2009 emise de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova, până la pronunțarea instanței de fond.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că suspendarea pronunțată de instanță nu afectează principiul caracterului executoriu al actului administrativ, ci tocmai îl confirmă, căci partea apelează la hotărârea justiției pentru a nu executa actul până la finalizarea tuturor procedurilor jurisdicționale.
împrejurarea că legiuitorul nu a suspendat cursul majorărilor în timpul procedurilor enunțate anterior, este de natură a-i crea contribuabilului o responsabilizare mai mare, deoarece în situația în care demersul său legal nu va avea succes, acesta va suporta consecințele în sensul că va plăti majorări asupra obligațiilor fiscale principale și pentru perioadele respective.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova în nume propriu, precum și în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii, fiind lipsită de temei legal.
S-a apreciat în recurs că prima instanță a concluzionat eronat fără argumente pertinente și a admis cererea fără ca intimata să fi făcut dovada prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Recursul este nefondat și va fi respins.
Examinând motivele de recurs, actele dosarului și în raport de dispozițiile legale aplicabile în speță, înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:
Prima instanță în raport de prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, a admis cererea de suspendare formulată de intimata-reclamantă, reținând că au fost întrunite condițiile de admisibilitate impuse de textul de lege mai sus invocat.
Astfel, cazul bine justificat îl reprezintă împrejurările de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială puternică asupra legalității actului atacat.
Executarea silită a intimatei, este desigur un caz bine justificat, avându-se în vedere faptul că autoritatea administrativă i-a stabilit în sarcină o serie de obligații fiscale suplimentare prin care s-au constituit creanțe bugetare.
Cazul bine justificat care conduce la o îndoială privind legalitatea actului dedus judecății, rezidă și din aceea că s-au stins prin plată o serie de obligații fiscale înainte de emiterea actelor contestate, conform extraselor de cont bancar aflate la dosar.
Fără putință de tăgadă, este stabilită și paguba iminentă, întrucât suma stabilită în sarcina intimatei este foarte mare față de cifra de afaceri a acesteia, iar executarea silită ar conduce la o gravă perturbare a activității sale.
Corect prima instanță a invocat Recomandarea R 89/1989 și 16/2003 a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, care prevăd că executarea deciziilor administrative trebuie să țină cont de drepturile și interesele persoanelor particulare, instanța de judecată fiind chemată să ia măsuri provizorii, atunci când executarea unei astfel de decizii poate provoca daune grave particularilor.
Desigur, măsura suspendării conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, este o măsură provizorie, nu afectează caracterul executoriu al actului, dar protejează partea de o pagubă iminentă.
Așa fiind, s-a apreciat că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care s-a respins recursul declarat de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova în nume propriu și al Autoritatea Națională a Vămilor, ca nefondat conform art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1948/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 840/2010. Contencios → |
|---|
