CSJ. Decizia nr. 387/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 367/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.387
Dosar nr.2010/2002
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de S.S. împotriva sentinţei civile nr.415 din 17 aprilie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat: recurenta reclamantă S.S. personal şi intimata pârâtă Casa de Pensii a municipiului Bucureşti prin consilierul juridic F.C..
Procedura completă.
Din oficiu, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia tardivităţii declarării recursului.
Recurenta reclamantă S.S. a lăsat la aprecierea instanţeisoluţiace urmează a se pronunţa.
Consilierul juridic F.C. a solicitat respingerea recursului ca tardiv declarat.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 12 iulie 2002 la Curtea de Apel Bucureşti, S.S. a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr.415 din 17 aprilie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti solicitând casarea acesteia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, petenta a susţinut că a fost persecutată politic şi rasial în perioadaseptembrie 1940 – august 1944 dar că prin Decizia nr.331 din 12 februarie 2001 Direcţia de muncă şi solidaritate socială Bucureşti reţinându-se cănu se încadrează în Decretul-Lege nr.118/1990 i s-a respins cererea.
A mai precizat că prin Decizia nr.27 din 17 decembrie 2001 Casa de pensii a municipiului Bucureşti – Comisia pentru aplicarea Legii nr.367/2001 a respins cererea petentei care a cerut să se stabilească calitatea sa de beneficiar al Legii nr.367/2001 decompletare a Legii nr.189/2000 de aprobare a Ordonanţei Guvernului nr.105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice.
S-a reţinut că pe de o parte cererea nu se încadrează în persecuţia prevăzută expres de Legea nr.189/2000 iar pe de altă parte, dovedirea situaţiilor prevăzute expres de Legea nr.189/2000 se face cu acte oficiale eliberate de organele competente, conform art.8 din Decretul-Lege nr.118/1990 modificat şi completat.
Împotriva acestei decizii petenta a formulat acţiune în contencios administrativ care a fostrespinsă prin sentinţacivilă nr.415 din 17 aprilie 2002 de Curtea de Apel Bucureşti.
S-a reţinut că cererea petentei nu se încadrează în dispoziţiile art.1 din Legea nr.189/2000 respectiv lit.c „a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu".
S-a mai reţinut că la data pronunţării deciziei nr.330 din 12 februarie 2001,intervenise Legea nr.189/2000, însă cererea reclamantei trebuia să urmezelegea în vigoare momentul sesizării comisiei conform principiului „tempus regit actum".
Aceastăsentinţă a fost comunicatăpetentei, potrivit dovezii aflată la fila 24 dosar nr.381/2002 al Curţii de Apel Bucureşti la data de 21 iunie 2002.
Împotriva sentinţei, petenta a declarat recurs la 12 iulie 2002 deci peste termenul de 15 zile prevăzut de art.301 Cod procedură civilă astfel încât recursul fiind tardiv va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de S.S. împotriva sentinţei civile nr.415 din 17 aprilie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ, ca tardiv.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2023/2010. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5539/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
