ICCJ. Decizia nr. 433/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 433/2010
Dosar nr. 992/44/2008
Şedinţa publică de la 28 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ formulată la Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC G.C. SRL Focşani în contradictoriu cu pârâtele a.N.A.F. - şi D.G.F.P. Vrancea a solicitat anularea R.I.F. din 16 aprilie 2008, a Deciziei de impunere fiscală nr. 393 din 15 aprilie 2008,a d ispoziţiei din 16 aprilie 2008 emise de A.F.P. Focşani şi a Deciziei nr. 41 din 30 iunie 2008 a D.G.F.P. Vrancea, precum şi. restituirea sumei de 1.184.517 lei reprezentând T.V.A. cu dobânda legală aferentă.
În motivarea acţiunii reclamanta a susţinut că a cumpărat de la SC V. SRL Focşani mai multe imobile constând în construcţii şi teren şi că potrivit acestei tranzacţii, vânzătoarea a emis factura nr. 21/28 februarie 2008 pentru suma totală de 2.350.000 euro din care T.V.A. în sumă de 8.487.765 lei. La data tranzacţiei, vânzătoarea s-a înregistrat ca plătitor de T.V.A. prin opţiunea înregistrată la organul fiscal din 11 februarie 2008.
Urmare controlului efectuat de organele fiscale, s-a apreciat că în mod greşit reclamanta a dedus T.V.A. în sumă de 1.184.765 lei aferent tranzacţiei sus menţionate, astfel încât prin raportul de inspecţie fiscală si decizia de impunere contestate a fost obligata la plata acestei sume. Pentru a reţine această situaţie de fapt, organele fiscale au constatat că ulterior vânzării, la data de 28 februarie 2008, vânzătoarea a emis alte două facturi, una în roşu şi o alta în negru prin care a modificat în mod unilateral structura preţului de vânzare, preţ care nu mai includea T.V.A.
Aşa fiind, s-a apreciat că în mod greşit reclamanta a evidenţiat deductibilitatea T.V.A. la operaţiunea efectuată, atâta timp cât aceasta nu a plătit T.V.A. la cumpărarea activelor scutite de plata T.V.A.
La cererea reclamantei instanţa a dispus efectuarea unei expertize contabile având ca obiective dinamica operaţiunilor efectuate de reclamantă precum şi modul de întocmire a documentelor justificative de evidenţiere şi deducere a T.V.A. de către reclamantă.
Prin întâmpinare autoritatea pârâtă a solicitat respingerea acţiunii cu motivarea că în mod greşit reclamanta a procedat la deducerea T.V.A. atâta vreme cât factura invocată de aceasta nu conţinea menţiunile necesare privitoare la natura operaţiunii efectuate. Pe de altă parte, atâta vreme cât vânzătoarea a revenit la opţiunea privitoare la taxare, restituirea T.V.A. nu se mai impune deoarece nici una dintre părţile contractante nu a virat la bugetul de stat T.V.A.
Prin sentinţa nr. 99 din 5 mai 2009, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantei şi a dispus anularea raportului de inspecţie fiscală din 16 aprilie 2008, a deciziei de impunere fiscală din 15 aprilie 2008 şi a dispoziţiei din 16 aprilie 2008 emisă de A.F.P. Focşani precum şi a deciziei nr. 41 din 30 iunie 2008 emisă de D.G.F.P. Vrancea şi a obligat pârâtele să-i restituie reclamantei suma de 1.184.517 lei cu titlu de T.V.A. cu dobânda legală calculată de la data pronunţării hotărârii.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
A constatat că reclamanta a cumpărat, la data de 11 februarie 2008 de la vânzătoarea SC V. SRL Focşani imobile şi construcţii la preţul de 2.350.000 euro, preţ ce a inclus şi suma de 8.487.765 lei cu titlu de T.V.A.
La data de 28 februarie 2008, ora 13,31, vânzătoarea a emis o primă factură pentru preţul stabilit prin contractul autentic de vânzare-cumpărare. La aceeaşi dată, la ora 1350 vânzătoare a emis o nouă factură de stornare a preţului şi două minute mai târziu a emis o altă factură prin care a menţinut preţul dar în care a consemnat T.V.A. zero.
Prima instanţă a reţinut că procedând în acest fel, printr-o nouă factură în care s-a consemnat alt preţ şi printr-o declaraţie ulterioară de revenire la prima opţiune privitoare la T.V.A., vânzătoarea a eludat obligaţiile pe care le avea în calitate de plătitor de T.V.A.
În atare situaţie reclamantei nu i se poate reţine nici o culpă în privinţa deducerii T.V.A. şi care trebuia în mod corect calculată de către organele fiscale de la firma care a încasat-o, ca preţ al vânzării şi faţă de aceste considerente, prima instanţă a apreciat că acţiunea reclamantei este fondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Vrancea, solicitând modificarea în tot a sentinţei civile nr. 99 din 5 mai 2009 a Curţii de Apel Galaţi, în sensul respingerii contestaţiei formulată de SC G.C. SRL Focşani, ca neîntemeiată.
Recurenta nu şi-a structurat criticile formulate în motive de recurs, fiind reluate notele de concluzii depuse la fondul cauzei.
Înalta Curte reţine că, din modul în care au fost expuse, acestea vizează obiecţiunile pe care le-a a formulat la raportul de expertiza contabilă, obiecţiuni la care expertul contabil a răspuns iar pârâta-recurentă fiind nemulţumită de concluziile expertului, apreciază că se impunea efectuarea unei noi expertize contabile de un alt expert.
În concret, recurenta arată că pentru operaţiunea de cumpărare a bunurilor (conform contract din 11 februarie 2008) SC G.C. SRL Focşani nu îndeplineşte prevederile legale pentru deducerea de T.V.A., întrucât factura nu conţine obligatoriu toate informaţiile prevăzute la art. 155, alin. (5) lit. k) şi m) din C. fisc.
Apreciază recurenta că intimata nu este îndreptăţită să deducă T.V.A.-ul aferent facturii din 2008, având în vedere notificarea înregistrată de vânzător la organul fiscal din 11 februarie 2008, notificare care producea consecinţe pentru operaţiunea înregistrată de SC G.C. SRL Focşani.
Că în mod greşit instanţa a reţinut pe baza concluziilor raportului de expertiză faptul că operaţiunea de stornare a facturii nr. 21 din 28 februarie 2008 emisă de SC V. SRL Focşani către SC G.C. SRL Focşani nu produce efecte juridice şi nici consecinţe din punct de vedere fiscal, faţă de această din urmă societate comercială.
În aceste condiţii arată recurenta aprecierea instanţei de fond că SC G.C. SRL Focşani nu are nici o culpă, este greşită, având în vedere faptul că dispoziţiile C. fisc. permit unui contribuabil plătitor de TVA să renunţe la opţiunea de taxare a operaţiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. f)) din C. fisc.
Recursul este nefondat.
Instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată în funcţie de aceasta.
Reclamanta a solicitat anularea actelor administrativ-fiscale prin care s-a apreciat că în mod greşit, aceasta a dedus T.V.A., în sumă de 1.184.765 lei aferentă tranzacţiei care a intervenit la data de 11 februarie 2008 conform contractului din această dată prin care a cumpărat de la vânzătoarea SC V. SRL Focşani construcţiile aferente Fermei de vaci Precistanu judeţul Vrancea pentru preţul de 7.418.822,38 lei, din care 1.184.517,86 lei T.V.A.. Această tranzacţie a fost trecută şi în factura din 28 februarie 2008 în care a fost menţionat preţul vânzării de 7.418.822, 38 lei, din care 1.184.517,86 lei T.V.A.
Este de necontestat că la data transferului de proprietate vânzătoarea era plătitoare de T.V.A. potrivit propriei opţiuni exprimată la data de 11 februarie 2008.
În conformitate cu art. 1341 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., cu modificările şi completările ulterioare, „pentru livrările de bunuri imobile faptul generator intervine la data la care sunt îndeplinite formalităţile legale pentru transferul titlului de proprietate de la vânzător la cumpărător”.
Bunurile imobile înscrise în factura din 28 februarie 2008 au făcut obiectul contractului de vânzare- cumpărare, încheiat în forma autentică din 11 februarie 2008, astfel că sunt îndeplinite formalităţile legale cerute de at.1341 alin. (3) din Legea nr. 571/2003.
Cum operaţiunea de vânzare a avut loc la data de 11 februarie 2008 prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat în care preţul include T.V.A.-ul confirmat prin factura nr. 21/2008, aceasta fiind data faptului generator de T.V.A., apare lipsită de relevanţă susţinerea recurentei privind elementele pe care trebuie să le conţină factura conform art. 155 alin. (5) din Legea nr. 571/2003, factură care de altfel coroborată cu anexa la care face trimitere cuprinde informaţia prevăzută de legiuitor pentru efectuarea livrării de bunuri sau prestării de servicii.
În aceste condiţii facturile ulterioare emise de vânzătoarea SC V. SRL Focşani nu puteau conduce la corectarea facturii din 2008 care a fost emisă corect, iar operaţiunea de stornare din 28 februarie 2008, în fapt modifică unilateral preţul tranzacţiei.
Notificarea din 14 martie 2008 pe care vânzătorul a depus-o la organele fiscale solicitând anularea notificării anterioare nu poate avea efecte asupra operaţiunii înregistrată de cumpărătoarea- reclamantă în baza facturii nr. 21 din 28 februarie 2008, în condiţiile în care faptul generator al taxei T.V.A. intervenise la data când a avut loc transferul dreptului de proprietate şi plata preţului, respectiv la data de 11 februarie 2008.
Criticile formulate de recurentă vizând raportul de expertiză efectuat în cauză s-au concretizat în obiecţiunile la care expertul a răspuns punctual.
Faptul că în cauză instanţa de fond a respins cererea privind efectuarea unui nou raport de expertiză nu poate constitui în sine un motiv de modificare sau casare a hotărârii recurate.
Judecătorul fondului a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru încuviinţarea unei noi expertize conform art. 212 C. proc. civ. vizând lămurirea aspectelor verificate de expert.
Este de reţinut că prima instanţă a arătat în considerentele instanţei recurate că soluţia pronunţată este rezultatul analizei întregului material probator administrat în cauză inclusiv raportul de expertiză şi raportat la prevederile legale incidente a apreciat ca întemeiată cererea reclamantei care a solicitat deducerea fiscală a T.V.A. aferentă operaţiunii intervenite la data de 11 februarie 2008.
Ca atare, criticile de nelegalitate fiind lipsite de fundament, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta D.G.F.P. Vrancea împotriva sentinţei nr. 99 din 5 mai 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 431/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 445/2010. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
