ICCJ. Decizia nr. 431/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 431/2010
Dosar nr. 16116/245/2009
Ședinţa publică de la 28 ianuarie 2010
Asupra conflictului negativ de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Contestatoarea SC L.M. SRL Iaşi, în contradictoriu cu I.P.J. Ialomiţa a solicitat anularea procesului-verbal de contravenţie din data de 22 ianuarie 2009.
În motivarea plângerii contestatoarea a arătat că situaţia de fapt reţinută în procesul verbal de contravenţie, în sensul că nu a răspuns solicitărilor poliţiei rutiere, nu este adevărat, dovadă fiind comunicarea completată şi dovada expedierii acesteia.
Judecătoria Slobozia, judeţul Ialomiţa, prin sentinţa civilă nr. 1080 din 12 martie 2009 a admis excepţia necompetenţei teritoriale ridicată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a plângerii formulată de SC L.M. SRL Iaşi în favoarea Judecătoriei Iaşi.
La rândul său, Judecătoria Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 9899 din 6 octombrie 2009 a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.
Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Iaşi şi Judecătoria Slobozia, a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Iaşi a reţinut că întrucât localitatea Slobozia, în raza căreia se află sediul organului constatator se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Slobozia, competentă a soluţiona prezenta pricină este Judecătoria Slobozia.
Având în vedere dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte stabileşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, pentru motivele care vor fi prezentate în continuare.
Într-adevăr, din conţinutul art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia este competentă să judece plângerea formulată împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii.
Or, în cauză, plângerea formulată vizează un proces-verbal de constatare a contravenţiei prevăzute şi sancţionate la art. 105 alin. (1) pct. 10 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, constând în necomunicarea, în termen, la cererea poliţiei rutiere, a identităţi persoanei căreia i-a încredinţat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice.
Deci, contravenţia în cauză constă în omisiunea persoanei obligate de a comunica, în termen, la cererea poliţiei rutiere, identitatea persoanei căreia i-a încredinţat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice.
Astfel fiind, locul de unde trebuie făcută comunicarea respectivă în mod obişnuit, trebuie raportat la domiciliul persoanei fizice şi, respectiv, la sediul persoanei juridice pe numele căreia este înregistrat autovehiculul respectiv, ceea ce impune şi concluzia că acesta este locul săvârşirii contravenţiei prevăzute la art. 105 alin. (1) pct. 10 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe SC L.M. SRL Iaşi şi I.J.P. Ialomiţa, în favoarea Judecătoriei Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 428/2010. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 433/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
