ICCJ. Decizia nr. 4829/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4829/2010
Dosar nr. 12033/3/2009
Şedinţa publică de la 8 noiembrie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Sectorului 2, reclamantul M.M. a chemat în judecată pe pârâţii F.R.F., S.M. şi L.I.A., solicitând obligarea F.R.F. la eliberarea hotărârii Comitetului Executiv al F.R.F. din data de 09 februarie 2004, precum şi obligarea pârâţilor la plata sumei de 1.000 lei pentru fiecare zi de întârziere şi la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 3445 din 30 aprilie 2007, Judecătoria Sectorului 2 a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul M.M. şi pe pârâţii F.R.F., S.M. şi L.I.A. în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX a conflicte de muncă şi contencios administrativ, trimiţând dosarul spre competentă soluţionare acestei instanţe.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Judecătoria Sectorului 2 a reţinut în esenţă că F.R.F. este persoană juridică de drept privat, de utilitate publică, autonomă şi neguvernamentală, fiind asimilată, conform art. 2 alin. (1) lit. b), autorităţii publice.
Prin urmare, Judecătoria Sectorului 2, având în vedere dispoziţiile art. 2 lit. d) C. proc. civ. coroborat cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a constatat că pentru soluţionarea cauzei este competent tribunalul.
Prin sentinţa civilă nr. 1964 din 26 mai 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe în favoarea M.M. şi pe pârâţii F.R.F., S.M. - Preşedintele F.R.F. şi L.I.A. Director General al F.R.F. şi K.A. - Secretarul General al F.R.F. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a reţinut în esenţă că împotriva sentinţei pronunţate de Judecătoria Sectorului 2 prin care s-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul, recurs ce a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 167/ R din 28 ianuarie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia civilă.
Referitor la excepţia de necompetenţă materială, Tribunalul Bucureşti apreciind că pârâta chemată în judecată este o autoritate centrală de stat, conform art. 35 alin. (2) din Legea nr. 69/2000 coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. b) din legea nr. 554/2004, a constatat că, în baza art. 158 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. raportat la art. 10 din Legea nr. 554/2004, soluţionarea cauzei este de competenţa Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa civilă nr. 1907 din 27 aprilie 2010, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul M.M. şi pe F.R.F., S.M. - Preşedintele F.R.F. şi L.I.A. Director General al F.R.F. şi K.A. - Secretarul General al F.R.F. în favoarea Judecătoriei Sectorului 2.
Constatându-se ivirea conflictului negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, potrivit art. 22 C. proc. civ.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut în esenţă că, având în vedere prevederile art. 39 alin. (1) din O.G. nr. 26/2002 coroborat cu dispoziţiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 69/2000, litigiul dedus judecăţii nu poate fi considerat litigiu de contencios, întrucât pârâta F.R.F. nu poate fi considerată autoritate publică.
Asupra conflictului de competenţă, Înalta Curte reţine că:
În speţă, litigiul de faţă a fost generat de executarea unei convenţii civile, înregistrată la 10 decembrie 2001, încheiată între reclamantul M.M. pe de o parte, în calitate de agent jucători, licenţiat de F.R.F., şi jucătorul K.C.A., pe de altă parte, de reprezentare a acestuia din urmă de către dl M.M. Convenţia amintită este de natură civilă, iar orice litigiu legat de aceasta este de competenţa instanţei civile, stabilită în raport de prevederile art. 1 şi 5 C. proc. civ. Din aceasta perspectivă, este irelevant statutul F.R.F. - persoană juridică de drept privat de utilitate publică - în raport de împrejurarea esenţială că între părţi nu sunt raporturi de drept public, care să atragă incidenţa prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, conform exigenţelor art. 2 lit. b) din actul normativ precitat.
În consecinţă, soluţionarea acţiunii formulate de domnul M.M. revine instanţei civile, respectiv Judecătoriei Sectorului 2, în favoarea căreia Înalta Curte, conform art. 22 al. (5) C. proc. civ., va stabili competenţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul M.M. şi pe pârâţii F.R.F., S.M. - Preşedintele F.R.F., L.I.A. - Director General al F.R.F., K.A. - Secretarul General al F.R.F. în favoarea Judecătoriei sector 2.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4791/2010. Contencios. Alte cereri. Fond | ICCJ. Decizia nr. 4837/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
